Domnul este aproape GBV

Copiii lui Dumnezeu nu sunt din lume. Și, pentru că nu sunt din lume, fiindcă Hristos i‑a ales din lume, ei sunt obiecte ale urii lumii religioase. Lumea iubește ce este al ei, dar îi urăște și îi prigonește pe copiii lui Dumnezeu (Ioan 15.18‑20). Din cauza faptului că cei credincioși au primit viață nouă de la Dumnezeu și au devenit astfel copii ai Lui, lumea nu‑i cunoaște, pentru că nu L‑a cunoscut nici pe El (1 Ioan 3.1).

Hristos a murit pentru ei, pentru a‑i scoate din lumea aceasta rea (Galateni 1.4). Ei au cetățenia în cer, de unde Îl așteaptă pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor (Filipeni 3.20). În această lume, credincioșii sunt străini (Evrei 11.31; 1 Petru 2.11), sunt un gunoi al lumii, o lepădătură a tuturor (1 Corinteni 4.13). Aici, ei nu au o cetate statornică, ci o caută pe cea viitoare (Evrei 13.14).

În perioada în care Domnul este lepădat, cei credincioși nu sunt chemați să stăpânească lumea aceasta, ci să rabde și să sufere împreună cu El (2 Timotei 2.12; Romani 8.17). Chemarea lor este cerească; Dumnezeu Însuși i‑a chemat la gloria Lui eternă, în Hristos Isus; aici însă, pe pământ, pentru puțin timp, partea lor o constituie suferințele (1 Petru 5.10). Binecuvântările lor nu sunt de natură pământească, ci ei sunt binecuvântați cu binecuvântări spirituale în locurile cerești, în Hristos (Efeseni 1.3). De aceea, ei trebuie să caute cele de sus, nu cele de pe pământ (Coloseni 3.1,2). Ei sunt o creație nouă în Hristos și sunt deja de acum așezați în Împărăția Fiului dragostei Tatălui (2 Corinteni 5.17; Coloseni 1.13). Cât timp trăiesc pe acest pământ, ei sunt chemați să umble în chip vrednic de Dumnezeu, de Domnul Isus, de evanghelia și de chemarea cu care au fost chemați (1 Tesaloniceni 2.12; Coloseni 1.10; Filipeni 1.27; Efeseni 4.1).

C. Briem