Domnul este aproape GBV
Oasele lui Iosif (4) – Mărturia credinței
Prin credință Iosif, când era pe moarte, a amintit despre ieșirea fiilor lui Israel și a poruncit cu privire la oasele sale.
Evrei 11.22
În Vechiul Testament, oasele lui Iosif sunt menționate în trei locuri: Geneza 50.25, Exod 13.19 și Iosua 24.32. În Noul Testament găsim doar o singură menționare a lor, anume în Evrei 11.22.
Cu puțin timp înainte să moară, Iosif i‑a pus pe fiii lui Israel să jure că vor lua oasele lui cu ei când vor pleca din Egipt spre Canaan. Iosif este un exemplu al credinței. El credea în promisiunea făcută părinților, potrivit căreia Dumnezeu urma să elibereze poporul din Egipt și să‑l pună în stăpânirea țării promise. Cererea lui ne arată de asemenea caracterul evlavios și credincios al lui Iosif. Deși era cel mai puternic om din Egipt, după Faraon, inima lui nu aparținea Egiptului. Pentru el, toată bogăția și gloria Egiptului nu reprezentau nimic, în comparație cu speranța lui în înviere. El privea „nu la cele văzute, ci la cele nevăzute; pentru că cele văzute sunt trecătoare, dar cele nevăzute sunt eterne“ (2 Corinteni 4.18). Credința lui este un exemplu pentru noi toți.
Capitolul 11 din Evrei prezintă o listă remarcabilă de titani ai credinței care au acționat pentru Dumnezeu, de cele mai multe ori dispunând de mai puțină lumină decât avem noi astăzi. Viața unora dintre acești eroi ai credinței a fost marcată de slăbiciune sau chiar de eșecuri. Cu Iosif însă lucrurile au stat altfel; el face parte dintre puținii cărora cu greu le găsești greșeli. Totuși, există doar Unul care a fost perfect: „Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței“ (Evrei 12.2). El este marele nostru Exemplu! Să privim țintă la El!
B. Reynolds