Domnul este aproape GBV

Este o mare diferență între a învăța caracterul cărnii în mod experimental și a‑l învăța în lumina lui Dumnezeu, așa cum s‑a revelat ea la cruce. Dacă îi cunosc caracterul doar așa cum îl descopăr în mine însumi, rămân cu gândul că ea poate fi îmbunătățită. Admit că este rea – că iubește răul – dar mă și întreb: «Oare nu este posibil ca ea să fie îmbunătățită și schimbată?».

Se pot face multe pentru omul în carne, pentru a‑l cultiva și schimba, dar la final acesta se va afla mai departe de Dumnezeu decât a fost vreodată. Aceasta este marea lecție pe care o învăț la cruce. Aflat acolo, Hristos a fost batjocorit nu doar prin cântecele celor bețivi, ci și prin oamenii de seamă, prin cei care se aflau la porți și care împărțeau judecata, căci ei vorbeau împotriva Lui. Carnea, fie că este a bețivilor, fie că este a oamenilor sobri, Îl urăște pe Dumnezeu, Îl respinge pe Hristos, Cel în care Dumnezeu S‑a descoperit.

Prin urmare, crucea dovedește carnea ca fiind rea în mod iremediabil. Un om care iubește păcatul poate fi îmbunătățit, dar un om care urăște bunătatea perfectă este lipsit de orice șansă de schimbare. Când ajungem în acest punct, putem spune, împreună cu Iov, pe de o parte: „Iată, eu nu sunt nimic“, iar pe de altă parte: „Mi‑e scârbă de mine“. Nu ne este scârbă de un om, oricât de rău ar fi el, iar dacă acesta se străduiește să învingă ceea ce este rău în el, chiar îl admirăm; însă când un om este dovedit a fi rău dincolo de orice speranță de îmbunătățire, atunci ne scârbim de el pe drept. La această concluzie a trebuit să ajungă Iov; și tot aici trebuie să ajungem și noi. În lumina crucii trebuie să ajungem la acest punct în care ne considerăm cu totul răi și fără nicio speranță de îndreptare.

H. Smith