Domnul este aproape GBV

Saul este exemplul păcătosului religios. Începutul lui a fost unul promițător, iar poporul îl admira. Era mai înalt decât toți din Israel „de la umăr în sus“ (1 Samuel 10.23); natural vorbind, Saul părea foarte puternic, unul pe care poporul îl putea urma în luptă fără ezitare. În multe ocazii, el L‑a mărturisit pe Domnul, a avut o teamă sfântă față de Samuel, profetul Domnului, și chiar a profețit, încât cei din popor au întrebat: „Este și Saul printre profeți?“ (1 Samuel 19.24).

Care a fost deci problema lui? Răspunsul este că aparențele nu sunt totul, căci pot fi înșelătoare. Saul s‑a evidențiat cu „o înfățișare bună în carne“ (Galateni 6.12) și a putut rosti cuvinte religioase. Astfel de expresii au fost folosite de Saul în întreaga sa viață, dar niciodată n‑a părut să aibă o adevărată pricepere, nici vreun simțământ adevărat pentru Dumnezeu și nici discernământ spiritual în situațiile cu care s‑a confruntat.

Saul a rostit în trei ocazii diferite aceste cuvinte: „Am păcătuit“ (1 Samuel 15.24,30; 26.21), însă niciodată n‑a existat o schimbare reală. Uneori lăsa să se înțeleagă că‑i pare rău pentru felul crud în care se purta cu David, care era unsul Domnului, însă la scurt timp revenea la vechile sale căi. Există și astăzi oameni ca Saul. Ei pot avea un limbaj creștin și pot avea o înfățișare potrivită, însă n‑au niciun simțământ al prezenței lui Dumnezeu, nici al faptul că Hristos este Domnul. Ce lucru solemn!

B. Reynolds