Domnul este aproape GBV

În timp ce 1 Împărați 17 ne prezintă prima apariție publică a lui Ilie, Epistola lui Iacov ne prezintă, într‑un mod binecuvântat, istoria unei etape mai timpurii din viața lui Ilie, una plină de instrucțiuni pentru noi, oricare ar fi sfera slujbei ce ne‑a fost încredințată.

Felul în care profetul este introdus în scenă de către relatarea din 1 Împărați este unul foarte direct: ni‑l prezintă intrând deodată cu îndrăzneală în sfera lui de lucrare, purtând acest anunț măreț și solemn: „Așa vorbește Domnul“. Dar nu ne spune nimic despre slujba anterioară a profetului, nici despre felul în care el a ajuns să învețe ceea ce Domnul dorea ca el să spună. Despre toate acestea, deși ar fi util să cunoaștem detalii, Duhul a ales să nu vorbească. Ni‑l prezintă pur și simplu exercitându‑și slujba în virtutea puterii sfinte pe care o obținuse în taină din părtășia lui cu Dumnezeu. Ni‑l prezintă pe Ilie lucrând în public, și nimic mai mult.

Însă apostolul ne permite să pătrundem în taina vieții de rugăciune a lui Ilie, experiență pe care acesta o avusese înainte de a acționa în fața oamenilor. Dacă Duhul Sfânt nu ne‑ar fi informat prin Epistola lui Iacov despre acest fapt atât de important, nu am fi știut de această viață de rugăciune a profetului; însă Sfânta Scriptură este desăvârșită – perfectă în mod divin, nelipsindu‑ne de nimic din ceea ce avem nevoie. Prin urmare, acesta este motivul pentru care Iacov ne vorbește despre timpul tainic petrecut de Ilie în rugăciune și despre luptele pe care acesta le‑a dus pe genunchi: pentru a ne arăta perioada pe care profetul a petrecut‑o în singurătate pe munții Galaadului, unde, fără îndoială, a deplâns starea jalnică în care se afla Israel și totodată unde și‑a fortificat duhul în vederea lucrării pe care urma să o împlinească.

C. H. Mackintosh