Domnul este aproape GBV

Oferta lui Ahab părea rezonabilă; atunci de ce Nabot a respins‑o fără măcar să stea pe gânduri? El a spus cu hotărâre: „Să mă ferească Domnul să‑ți dau moștenirea părinților mei!“ (1 Împărați 21.3). El era un israelit credincios, care cunoștea legea lui Dumnezeu: „Pământul să nu se vândă pentru totdeauna“ (Levitic 25.23). Nabot n‑avea niciun motiv să‑și vândă via, cu atât mai puțin să i‑o vândă lui Ahab, al cărui caracter nelegiuit de bună seamă că‑l cunoștea (1 Împărați 21.25). Prin urmare, pentru că nu avea nicio nădejde că împăratul i‑ar fi returnat‑o (potrivit cu ceea ce citim în Levitic 25.14‑18), răspunsul dat de el a fost singurul corect într‑un astfel de caz.

Ahab voia să transforme via într‑o grădină de zarzavaturi. După cum spunea cineva, zarzavaturile sunt pentru folosul oamenilor, în timp ce rodul viței înveselește inima lui Dumnezeu și a omului, potrivit cu Judecători 9.13. Moștenirea lui Nabot nu era negociabilă, ci era prețuită și folosită potrivit voii lui Dumnezeu și pentru plăcerea Lui. Din acest motiv, ea nu putea servi capriciilor egoiste ale unui împărat egoist. Reacția lui Ahab la refuzul lui Nabot a fost una vrednică de tot plânsul, iar complotul pus la cale de Izabela a fost cu totul malefic.

Trebuie să știm și noi ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu spune cu privire la adevărata moștenire a creștinului, în aceste zile marcate de locuirea Duhului Sfânt pe pământ. Vom renunța noi la ea atunci când se ivesc dificultăți, sau mai degrabă vom apela la ajutorul Lui, pentru a rămâne ascultători, chiar dacă va trebui să plătim un preț mare? Păcatul lui Ahab și al Izabelei împotriva lui Nabot a fost odios în ochii lui Dumnezeu, iar ei au plătit în cele din urmă pentru el, potrivit cuvintelor lui Ilie (1 Împărați 21.21‑24). A refuza vânzarea viei poate că ne pare un lucru neînsemnat, însă putem fi siguri că Nabot va fi răsplătit într‑o zi viitoare, așa cum vom fi și noi, dacă Îi suntem credincioși Domnului astăzi.

S. Attwood