Meditații Charles Spurgeon

28

Iunie

DIMINEAŢA

Să ne uităm ţintă... la Isus. Evrei 12:2

Lucrarea Duhului Sfânt este să ne întoarcă ochii de la noi noi înşine la Christos, iar lucrarea Satanei este opusă, fiindcă el încearcă mereu să ne întoarcă privirea de la Christos la noi înşine. El insinuează: „păcatele tale sunt prea mari pentru a fi iertate; nu ai credinţă. Nu te căieşti îndeajuns. N-o să fii în stare niciodată să continui până la sfârşit. Nu ai bucuria copiilor Săi. Te ţii foarte slab de mâna lui Isus". Toate aceste gânduri se concentrează asupra sinelui, şi nu avem niciodată mângâiere sau siguranţă privind înlăuntrul nostru. Dar Duhul Sfânt ne întoarce privirea de la noi înşine. El ne spune că suntem nimic, dar „Christos este totul în toate". Aminteşte-ţi, de aceea, că nu felul în care te prinzi tu de Christos te salvează; Christos însuşi te salvează. Nu bucuria ta în Christos te mântuieşte; Christos te mântuieşte. Nici chiar credinţa ta în Christos nu te mântuieşte, deşi ea este mijlocul, ci sângele lui Christos şi meritele Sale; de aceea, nu privi atât de mult la mâna cu care te ţii de Christos, ci la Christos.
Nu-ţi privi speranţa, ci pe Isus, Izvorul speranţei tale. Nu-ţi privi credinţa, ci pe Isus, „Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre" (Evrei 12:2). Nu vom găsi niciodată fericirea uitându-ne la rugăciunile, acţiunile şi sentimentele noastre. Ceea ce este Isus, nu ceea ce suntem noi, oferă odihnă sufletelor noastre. Dacă vrem să-1 învingem pe Satana şi să avem pace cu Dumnezeu, trebuie să o facem „privind ţintă la Isus". Aţinteşte-ţi privirea asupra Lui. Păstrează moartea Lui, suferinţele Lui, meritele Lui, slava Lui şi mijlocirea Lui mereu în gând. Când te trezeşti dimineaţa, priveşte la El. Când te culci seara, priveşte la El. O, nu lăsa speranţele sau temerile să intervină între tine şi Isus. Urmează-L, şi El nu te va dezamăgi niciodată.

Speranţa mea este întemeiată
Pe sângele şi-ndreptăţirea lui Isus
N-aş îndrăzni să mă încred vreodată
În altceva, de-al Său sfânt nume mai presus

SEARA

Dar toiagul lui Aron a înghiţit toiegele lor. Exod 7:12

Acest incident este un exemplu instructiv al victoriei pe care o câştigă lucrarea divină în faţa oricărei opoziţii. Atunci când un principiu divin este sădit în inimă, este sigur că îşi va înghiţi toţi duşmanii, chiar dacă diavolul va construi o imitaţie şi va produce multa împotrivire. Dacă harul Iul Dumnezeu ia în stăpânire un om, vrăjitorii lumii pot să-şi arunce toiegele. Fiecare toiag poate fi la fel de viclean şi veninos ca un şarpe, va sfârşi înghiţit de toiagul lui Aron. Atracţia crucii va dobândi şi câştiga inima omului, şi cel care a trăi odinioarl pentru înşelăciunile lumii va avea atunci ochi pentru sferele de sus şi aripi să urce la cer. Când câştigă harul, persoanele care erau preocupate de lucrurile pământeşti caută acum lumea ce va veni. Acelaşi lucru se observă şi în viaţa credinciosului. Ce oaste de vrăjmaşi are de înfruntat credinţa noastră! Vechile noastre păcate sunt aruncate de diavol la picioarele noastre, şi se transformă în şerpi. Ce multe păcate au fost! Dar crucea lui Isus le distruge pe toate. Credinţa în Christos nu are nevoie de mult timp ca să ne învingă păcatele. Atunci diavolul lansează altă oaste de şerpi sub formă de încercări lumeşti, ispite, şi necredinţă; dar credinţa în Isus este mult mai puternică şi el învinge pe toate. Aceiaşi principiu fascinant străluceşte în slujba credincioasă a lui Dumnezeu! Atunci când îl iubeşti pe Isuss dificultăţile sunt depăşite, sacrificiile devin plăceri, şi suferinţele onoruri. Dar dacă religia este o pasiune consumatoare în inimi, se pare că sunt multe persoane care profesează religia şi nu o au, fiindcă nu îndură acest test. Examinează-te singur, dragă cititorule, în această privinţă. Toiagul lui Aron şi-a dovedit puterea de sus. La fel face şi credinţa ta? Dacă Christos este orice, trebuie ca El să fie totul. Nu te odihni până când dragostea şi credinţa în Isus nu devin pasiuni stăpânitoare în sufletul tău.