Meditații Charles Spurgeon

25

August

DIMINEAŢA

Rodul lui este dulce pentru cerul gurii mele. Cântarea Cântărilor ?

Credinţa, în Scriptură, vorbeşte tuturor simţurilor. Ea este privire: „întoarceti-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi" (Isaia 45:22). Ea este auzire: „ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi" (Isaia 55:3). Credinţa este miros: „smirna, aloea şi casia îţi umplu de miros plăcut toate veşmintele" (Psalmi 45:8); „mirodeniile tale au un miros plăcut" (Cânt. 1:3). Credinţa este o atingere spirituală. Prin credinţa aceasta, femeia a venit şi s-a atins de poala veşmintelor lui Isus, şi prin credinţa aceasta ajungem şi noi la cuvântul vieţii. Credinţa este egală cu gustul spiritului. „Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!" (Psalmi .119:103). Isus a spus: „dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţă în voi înşivă" (loan 6:53). Această gustare a credinţei este una dintre cele mai grele operaţii. Una din primele performanţe ale credinţei este auzirea. Auzim vocea Domnului, nu doar cu urechea exterioară, ci cu urechea dinăuntru. Auzim Cuvântul Domnului, şi credem că este aşa. Aceasta este auzirea credinţei. Apoi minţile noastre privesc adevărul aşa cum ne este prezentat; acest lucru înseamnă că îl înţelegem, îi percepem implicaţiile. Aceasta este vederea credinţei. Apoi îi descoperim valoarea. Începem să îl admirăm, şi aflăm cât este de înmiresmat. Acesta este mirosul credinţei. Apoi ne însuşim îndurările care sunt pregătite pentru noi în Christos; aceasta este atingerea credinţei. De aici urmează roadele - pacea, desfătarea, şi părtăşia - care sunt gustul credinţei. Oricare din aceste acţiuni ale credinţei este salvatoare. Să auzi vocea lui Christos ca vocea lui Dumnezeu în suflet ne mântuieşte, dar ceea ce ne oferă desfătare adevărată este faptul de a-L gusta pe Christos, de a-1 primi în noi, şi de a-L face, prin înţelegere spirituală a valorii Sale, hrană pentru sufletele noastre. Atunci ne aşezăm „cu aşa drag... la umbra lui" (Cânt. 2:3) şi „rodul lui este dulce pentru cerul gurii" noastre.

SEARA

Dacă crezi din toată inima, se poate. Faptele Apostolilor 8:37

Aceste cuvinte pot să răspundă conştiinţei tale, dragă cititorule, în privinţa participării la serviciile bisericii. Poate că spui: „mă tem să mă botez. Este un lucru atât de solemn să declari că eşti mort şi îngropat cu Isus. Nu mă simt liber să vin la Cina Domnului. Mă tem să nu mănânc şi să beau osândă, dacă nu deosebesc „trupul Domnului" (1 Corinteni 11:29). Sărmane fricos, Isus ţi-a dat libertate. Nu te teme. Dacă un străin vine în casa ta, aşteaptă la uşă sau stă pe hol. Nu ar îndrăzni să intre nechemat în camera ta, fiindcă nu este la el acasă. Un străin nu poate intra acolo unde intră un copil. La fel se întâmplă şi cu copii lui Dumnezeu. Când Duhul Sfânt te face să simţi un „duh de înfiere" (Romani 8:15), poţi să participi la slujba lui Christos fără teamă. Acelaşi principiu este adevărat şi în privinţa privilegiilor creştinului. Crezi, sărmane credincios, că nu eşti în stare să te bucuri „cu o bucurie negrăită şi strălucită" (1 Petru 1:8). Dacă ţi se permite să intri pe uşa lui Christos, şi să stai la coada mesei, vei fi foarte mulţumit. O, dar tu nu vei avea decât privilegii foarte mari. Dumnezeu nu face distincţie în dragostea Sa pentru copiii Lui. Un copil este un copil pentru El. El nu va face din el un slujitor plătit. Copilul Său va mânca din viţelul cel gras; el va avea muzică şi dansuri, ca şi cum nu ar fl plecat niciodată. Atunci când Isus vine în inima unei persoane, El îi dă permisiunea de a se bucura „în Domnul" (Psalmi 32:11). Nici un lanţ nu există la curtea Regelui Isus. Admiterea noastră la privilegiile depline poate fi gradual, dar este sigur. Poate că spui: „aş vrea să mă bucur de făgăduinţe şi să păşesc liber în poruncile Domnului". „Dacă crezi din toată inima, se poate". Slăbeşte-ţi lanţurile de la gât, „fiică, roabă a Sionului" (Isaia 52:2), fiindcă Isus te eliberează.