Meditații Charles Spurgeon
29
August
DIMINEAŢA
Ai milă de mine, Dumnezeule. Psalmi 51:1
În timp ce suferea de o boală gravă, doctorul Carey a fost întrebat: „Dacă boala aceasta se va dovedi fatală, ce pasaj aţi vrea să alegem pentru predica de înmormântare?" El a răspun: „O, mă simt atât de păcătos şi nevrednic să se spună ceva despre mine, dar dacă trebuie să am o predică de înmormântare, ar fi bine să fie din textul „ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, şterge fărădelegile mele (Psalmi 51:1)". În acelaşi spirit de umilinţă, el a scris în testamentul său ca piatra de mormânt să poarte următoarea inscripţie:
WILLIAM CAREY, NĂSCUT AUGUST 17,1761; MORT
Un vierme nevrednic, sărman şi umil
Se-ntoarce în căminul Tău divin.
Doar prin sprijinul harului liber poate cel mai experimentat şi onorat dintre sfinţi să se apropie de Dumnezeu. Cei mai buni dintre oameni sunt conştienţi, în primul rând, că sunt oameni. Bărcile goale trec pe deasupra apei, dar corăbiile încărcate sunt afundate în apă; falşii credincioşi pot să se laude, dar adevăraţii copii ai lui Dumnezeu strigă după îndurare, recunoscându-şi nevrednicia. Avem nevoie de mila Domnului în faptele noastre bune, în rugăciunile, predicile, milosteniile şi lucrurile noastre sfinte. Sângele nu a fost stropit doar pe uşile caselor israelitilor, ci şi în templu, pe scaunul îndurării şi pe altar, fiindcă păcatul intră în cele mai sfinte lucruri, şi este nevoie de sângele lui Isus care să le curăţească. Dacă avem nevoie de îndurare în îndatoririle noastre, ce putem spune despre păcate? Cât de minunat este
gândul că îndurarea cea veşnică aşteaptă să ne mântuiască, să ne repare greşelile, şi să ne vindece oasele rupte!
SEARA
In tot timpul nazireatului lui, să nu mănânce nimic care vine din viţă, de la sâmburi până la pieliţa strugurelui. Numeri 6:4
Printre alte jurăminte, nazireii depuneau un jurământ care le interzicea consumarea vinului (vezi Numeri 6:2,3). Ca să fie păziţi de violarea obligaţiei, li se interzicea să bea oţet din vin sau băuturi tari. Pentru ca regula să fie şi mai clară, nu trebuiau să se atingă de mustul proaspăt de struguri sau de fructul viţei — proaspăt sau uscat. Ca să completeze integralitatea jurământului, nu li se permitea să aibă nimic de a face cu via. De fapt, trebuiau să evite „orice vi se pare rău" (1 Tesaloniceni 5:22). Cu siguranţă, abstinenţa lor este o lecţie pentru poporul separat al Domnului, învăţându-i să se îndepărteze de orice forrnă de păcat — nu numai de formele vizibile, ci şi de spiritul şi aparenţa păcatului. Să fii strict cu tine însuţi în umblarea pe calea Domnului este un lucru dispreţuit în zilele noastre. Totuşi, fii liniştit, dragă cititorule, acesta este cel mai fericit şi mai sigur mod de viaţă. Cel care cedează într-un punct sau în două în faţa lumii este în mare pericol; cel care mănâncă strugurii din Sodoma va bea curând vinul Gomorei. O mică spărtură în zid face loc apelor mării, şi spărtura creşte până când totul este inundat Asemănarea cu lumea, în orice proporţie, este o capcană pentru suflet şi îl pregăteşte să cadă pradă păcatului. Nazireul care bea must de struguri nu putea fi sigur de gradul lui de fermentaţie. In consecinţă, el nu putea şti cu precizie dacă jurământul lui mai era intact. In acelaşi fel, creştinul compromis nu poate avea conştiinţa clară; el simte că păzitorul lăuntric se îndoieşte de integritatea lui. Noi nu trebuie să ne minunăm de lucrurile discutabile. Ele sunt rele pentru noi. Nu trebuie să ne judecăm cu lucrurile care ne ispitesc, ci să fugim cât putem de repede. Este mai bine să fii batjocorit ca puritan decât să fii dispreţuit ca ipocrit Umblarea pe căile Domnului poate implica multă lepădare de sine, dar are desfătările ei, care sunt o compensaţie mai mult decât suficientă.