Meditații Charles Spurgeon
21
Septembrie
DIMINEAŢA
Mă voi bucura să le fac bine. Ieremia 32:41
Cât de încurajatoare este pentru credincios bucuria Domnului pentru sfinţii Săi! Nu putem vedea în noi înşine nici un motiv pentru care să se bucure Domnul. Noi nu ne bucurăm de noi înşine, fiindcă murmurăm adesea când suntem împovăraţi. Suntem conştienţi de păcătoşenia noastră, şi ne deplângem necredinţa. Ne temem că poporul Domnului nu se poate bucura prea mult de noi, fiindcă văd atât de multe imperfecţiuni şi nebunii, încât sunt mai tentaţi să ne plângă infirmităţile, decât să ne admire darurile. Dar nouă ne place să medităm la acest adevăr transcendent, la această taină slăvită: cum se bucură un mire de mireasa sa, aşa se bucură Domnul de noi. Nu citim nicăieri că Dumnezeu se bucură de munţii acoperiţi de nori sau de strălucirea stelelor; citim însă că El se bucură, jucând pe rotocolul pământului" şi că îşi găseşte plăcerea „în fii oamenilor" (Proverbe 8:31). Nu găsim scris că îşi găseşte plăcerea în îngeri. Nici nu spune, în privinţa heruvimilor şi serafimilor: „nu te vor mai numi Părăsită... ci te vor numi Plăcerea Mea este în ea" (Isaia 62:4), ci face această declaraţie pentru nişte sărmane creaturi ca noi, căzute şi depravate de păcat, dar salvate, înălţate şi slăvite prin harul Său. Cât de puternic este limbajul prin care El îşi exprimă plăcerea în poporul Său! Cine şi L-ar putea închipui pe Cel Prea înalt extrem de bucuros? Totuşi este scris că El „se va bucura de tine cu o mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de bucurie pentru tine" (Tefania 3:17). In timp ce s-a uitat la lumea pe care a făcut-o, a spus „Este foarte bună"; dar când îi priveşte pe cei răscumpăraţi prin sângele lui Isus, aleşii Săi, inima Infinitului nu se mai poate abţine, şi izbucneşte în exclamaţii divine de bucurie. Nu ar trebui să înălţăm un răspuns recunoscător la o asemenea declaraţie de iubire şi sä cântăm: „Eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele" (Habacuc 3:18)?
SEARA
Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoşit. Psalmi 26:9
Ascultaţi-1 pe David înălţând această rugăciune, fiindcă cineva îi şoptise la ureche: „Poate că, până la urmă, vei fi socotit împreună cu păcătoşii". Deşi tulburat de necredinţă, acest fel de temere izvorăşte din nelinişte sfântă, ca rezultat al amintirii păcatelor din trecut. Chiar şi omul iertat se va întreba: „Şi dacă, la sfârşit, păcatele îmi sunt reamintite, şi sunt tăiat de pe lista celor mântuiţi?" Îşi aminteşte de prezentul neroditor -atât de puţin har, atât de putină dragoste, atât de putină sfinţenie. Privind spre viitor, îşi vede slăbiciunea şi multele ispite care îl înconjoară, şi se teme că poate deveni prada duşmanilor săi. Simţământul păcatului şi relele prezente, ca şi stricăciunea inimii lui, îl îndeamnă la rugăciune, în frică şi cutremur. „Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoşii". Cititorule, dacă ai înălţat o asemenea rugăciune, şi dacă psalmul din care este luată îţi descrie caracterul, nu trebuie să te temi că vei fi socotit împreună cu păcătoşii. Ai cele două virtuţi pe care le avea David — umblarea în neprihănire şi încrederea în Domnul? Te sprijini pe jertfa lui Christos, şi poţi să te apropii de altarul lui Dumnezeu cu speranţă umilă? Dacă da, fii sigur că nu vei fi niciodată socotit împreună cu păcătoşii, fiindcă aceasta calamitate este imposibilă. La Judecată, cei ce se aseamănă vor fi socotiţi împreună. „Smulgeţi întâi neghina, şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu" (Matei 13:30). Deci, dacă vei fi ca poporul lui Dumnezeu, vei fi cu poporul lui Dumnezeu. Nu poţi fi socotit împreună cu cei răi, fiindcă ai fost răscumpărat pentru totdeauna. Eşti cumpărat prin sângele lui Christos, şi eşti al Lui pentru totdeauna. Unde este El, trebuie să fie şi poporul Lui. Eşti iubit prea mult ca să fii aruncat cu neghina. Va pieri un suflet iubit de Christos? Imposibil! Iadul nu te poate ţine. Cerul te cheamă. Încrede-te în Asigurătorul tău, şi nu te teme!