Meditații Charles Spurgeon

9

Octombrie

DIMINEAŢA

Care poate să vă păzească de orice cădere. Iuda 24

Într-un anume sens, cărarea spre cer este foarte sigură, dar în alte privinţe, nu există drum mai primejdios. Ea este înconjurată de greutăţi. Un pas greşit - şi cât este de uşor să-1 faci dacă harul lipseşte — şi ne ducem la vale. Ce cărare alunecoasă trebuie să înfrunte unii dintre noi! De câte ori am exclamat împreună cu psalmistul: „Era să mi se îndoaie piciorul, şi erau să-mi alunece paşii" (Psalmi 73:2). Dacă am fi munteni puternici şi cu pasul sigur, nu ar conta atât de mult; dar cât de slabi suntem prin noi înşine! Ne poticnim curând pe cele mai sigure drumuri; alunecăm de pe cele mai drepte cărări. Picioarele noastre slabe nu pot îndura greutatea şi se clatină. Un pai ne face să ne împiedicăm, şi o pietricică ne răneşte. Suntem ca nişte copii care fac primii paşi pe drumul credinţei. Tatăl nostru ceresc ne ţine de mână, altfel am cădea. O, dacă suntem păziţi de cădere, cât este de binecuvântată răbdătoarea putere care veghează zi şi noapte asupra noastră! Gândeşte-te cât de înclinaţi să păcătuim, cât de pregătiţi să alegem pericolul, cât de puternică este tendinţa noastră de a ne arunca la pământ, şi aceste gânduri ne fac să cântăm mai duios ca niciodată: „Slavă Celui care poate să ne păzească de orice cădere". Avem mulţi duşmani care încearcă să ne împingă jos. Drumul este greu, şi noi suntem slabi. In plus, duşmanii ne pregătesc ambuscade care ne ies în cale când ne aşteptăm mai puţin. Ei încearcă să ne înşele sau să ne trântească jos cât mai repede. Numai un braţ atotputernic ne poate păzi de duşmanii nevăzuţi care încearcă să ne distrugă. Un asemenea braţ este angajat în apărarea noastră. El este credincios făgăduinţelor Sale. El este capabil să ne păzească de cădere, aşa că ne încredem cu tărie în desăvârşita noastră siguranţă, cu un adânc sentiment al slăbiciunii noastre. Putem să spunem, cu încredere voioasă:

Şi cerul şi pământul luptă contra mea
Dar eu rezist prin ajutor divin
Isus este al Meu, şi-a mea e slava Sa!

SEARA

El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Matei 15:23

Cel care caută cu stăruinţă mântuirea în Christos, dar care nu a obţinut încă binecuvântarea, poate să se mângâie cu povestirea din care a fost luat textul. Mântuitorul nu i-a dat imediat femeii binecuvântarea pe care a cerut-o, chiar dacă ea avea mare credinţă în El. El intenţiona să i-o dea, dar El a aşteptat un timp. „El nu i-a răspuns nici un cuvânt". Nu au fost bune rugăciunile ei? Nu au existat niciodată în lume rugăciuni mai bune. Nu era urgent cazul ei? Era dureros de urgent Nu îşi simţea suficient nevoia? Simţământul nevoii o copleşea. Nu era destul de sinceră? Era foarte sinceră. Nu avea credinţă? O avea într-un asemenea grad, încât până şi Isus s-a mirat, şi a spus: „o, femeie, mare este credinţa ta" (Matei 15:28). Putem să vedem, deci, că deşi este adevărat că credinţa aduce pace, ea nu o aduce pe loc. Sunt anumite motive care cer încercarea credinţei, mai degrabă decât răsplătirea ei. Credinţa fierbinte poate fi ascunsă în suflet ca o sămânţă care nu a înflorit şi nu a rodit încă pace. Tăcerea dureroasă a Domnului este o încercare grea pentru multe suflete, dar încă şi mai greu de suportat este un răspuns tăios şi aspru ca acesta: „nu este bine să iei pâinea copiilor, şi s-o arunci la căţei" (vers. 26). Mulţi oameni aşteaptă cu plăcere răspunsul Domnului, dar nu sunt toţi la fel. Unii, ca temnicerul, se întorc de la întuneric la lumină într-un singur moment (vezi Fapte 4:23-33), dar alţii sunt plante care cresc mai încet. In locul sentimentului că eşti iertat, poţi primi un simţământ mai adânc al păcatului. Într-un asemenea caz, trebuie să ai răbdare şi să înduri lovitura grea. Sărmană inimă, chiar dacă Christos te poate lovi sau măcelări în sens spiritual, chiar dacă te ucide, încrede-te în El (vezi Iov 13:5). Deşi îţi poate da un răspuns mânios, crede în iubirea inimii Sale. Te implor, nu renunţa să-ţi cauţi învăţătorul din cauză că nu ai obţinut încă bucuria după care tânjeşti. Încrede-te în EL şi continuă să depinzi numai de El, chiar şi atunci când nu poţi spera să te bucuri.