Meditații Charles Spurgeon

21

Octombrie

DIMINEAŢA

Cât de mult datorezi Domnului meu? A făcut vreodată ceva pentru tine? Ţi-a iertat păcatele? Te-a acoperit cu haina neprihănirii Sale? Ţi-a aşezat picioarele pe stâncă? Ţi-a îndrumat cărările? A pregătit cerul pentru tine? Te-a pregătit pe tine pentru cer? Ţi-a scris numele în Cartea Vieţii? Ţi-a dăruit nenumărate binecuvântări? A pregătit pentru tine o grămadă de binecuvântări, pe care „ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit" (1 Corinteni 2:9)? Atunci fă pentru Isus ceva vrednic de dragostea Lui. Nu oferi numai cuvinte Răscumpărătorului tău muribund. Cum te-ai simţi dacă, la venirea Mântuitorului, ar trebui să mărturiseşti că n-ai făcut nimic pentru El, şi ţi-ai ţinut dragostea închisă ca un lac, fără să laşi nici o picătură să treacă spre săracii Lui, sau spre lucrarea Sa? Lipseşte-te de o asemenea dragoste! Ce cred oamenii despre o dragoste care nu se arată niciodată în acţiune? Ei bine, spun: „Mai bine o mustrare pe faţă decât o prietenie ascunsă" (Proverbe 27:5). Cine ar accepta o dragoste atât de slabă, care nu te motivează să faci o singură faptă de lepădare de sine, generozitate, eroism sau zel? Gândeşte-te cât de mult te-a iubit El şi cum s-a dat pe Sine însuşi pentru tine! Cunoşti puterea acestei iubiri? Atunci las-o să se repeadă ca un vânt puternic în sufletul tău, ca să alunge norii asemănării cu lumea şi să gonească ceţurile păcatului. Fie ca declaraţia „de dragul lui Christos" să reprezinte limba de foc care se aşează pe capul tău. Fie ca răpirea divină şi inspiraţia cerească să te înalţe de pe pământ, iar Duhul Sfânt să te facă curajos ca un leu şi uşor ca un vultur în slujba Domnului tău. Dragostea dă aripi picioarelor credinţei şi putere braţelor care lucrează. Să manifestăm dragostea pentru Isus care ne strânge aţintindu-ne privirile asupra lui Dumnezeu cu o atenţie neclintită, hotărâţi să-L onorăm cu o fermitate care nu poate fi neglijaţi, grăbindu-ne la lucru cu un zel care nu oboseşte niciodată. Fie ca steaua divină să ne atragă înspre ceruri, către ea.

SEARA

Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? Luca 24:38

Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului me?" (Isaia 40:27). Domnul se îngrijeşte de toate lucrurile, şi cea mai umilă creatură este cuprinsă de providenţa Sa universală; dar providenţa Sa particulară este rezervată sfinţilor Săi. „îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El" (Psalmi 34:7). „Sângele lor va fi scump înaintea Lui" (Psalmi 72:14). „Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El" (Psalmi 116:15). „Ştim că toate lucrurile lucrează împreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său" (Romani 8:28). Incurajează-te şi mângâie-te cu acest fapt chiar dacă El esic „Mântuitorul tuturor oamenilor" (1 Timotei 4:10), El este Mântuitor „mai ales a celor credincioşi" (vers. 10). Tu eşti grija Lui specială, comoara regală pe care o păzeşte zi şi noapte ca pe „lumina ochiului Lui" (Deuteronom 32:10), via Sa pe care o veghează zi şi noapte. „Până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi" (Mata. 10:30). Fie ca gândul iubirii Sale să fie un calmant special, un sprijin în necazurile tale. „Niciodată n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi" (Evrei 1 13:5). Dumnezeu îţi face aceeaşi făgăduinţă ca şi sfinţilor clin vechime. „Nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare (Genesa 15:1). Pierdem multă mângâiere citind făgăduinţele Sale ca fiind adresate doar bisericii, în loc să le aplicăm în dreptul nostru, Credinciosule, prinde-te de Cuvântul divin cu o credinţă personala, potrivită. Ascultă-L pe Isus cum îţi spune: „Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta" (Luca 22:32). Priveşte-L cum păşeşte pe apele necazului tău, fiindcă El este acolo, şi îţi spune! „îndrăzniţi; Eu sunt, nu vă temeţi" (Matei 14:27). O, ce cuvinte blânde rosteşte Christos! Să ne ajute Duhul Sfânt să ne gândim la ele ca fiind rostite în dreptul nostru. Uită-i pe ceilalţi un timp, şi accepă că vocea lui Isus ţi se adresează ţie. Spune: „Isus îmi aduce mângâiam Nu pot să o refuz. Mă voi aşeza cu aşa drag... la umbra lui”(Cânt 2:3).