Meditații Charles Spurgeon
26
Octombrie
DIMINEAŢA
Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l- am suflat. Pentru ce? Zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele, cari stă dărâmată, pe când fiecare dintre voi aleargă pentru casa lui. Hagail:9
Sufletele zgârcite îşi limitează contribuţia la lucrare şi îndatoririle, misionare şi numesc asemenea lucruri economie. Nici nu-şi dau seama că se sărăcesc singuri. Scuza lor este că trebuie să aibă grijă de propriile familii, şi uită că neglijarea casei lui Dumnezeu e drum sigur spre ruina caselor lor. Dumnezeul nostru are metode prin care ne poate Binecuvânta dincolo de aşteptări, sau, dimpotrivă, ne poate încurca planurile în confuzie şi dezamăgire. Printr-o mişcare a mâinii Sale, El poate duce barca noastră într-un canal profitabil, sau o poate naufragia în sărăcie şi faliment. Scriptura ne învaţă că Domnul îl îmbogăţeşte pe cel darnic şi îl lasă pe zgârcit să afle ce înseamnă sărăcia. Intr-o sferă largă de observaţie, am observat că cei mai generoşi dintre creştinii cunoscuţi de mine au fost întotdeauna fericiţi, şi au prosperat aproape întotdeauna. Am văzut pe dătătorul voios ajungând la bogăţii la care nici nu a visat, şi am văzut adesea persoanele zgârcite, lipsite de generozitate, prăbuşindu-se în sărăcie tocmai prin agoniseala prin care sperau să se îmbogăţească. Oamenii dau bacşişuri mai mari chelnerilor buni, şi la fel se întâmplă şi cu Domnul. El dă cu carul celor care dau cu baniţa. Acolo unde bogăţia nu este depozitată, Domnul transformă în mult puţinul prin mulţumirea pe care inimile sfinţite o simt, în proporţie cu credincioşia lor în zecimi şi daruri. Egoismul priveşte întâi spre casă, dar bunătatea caută „mai întâi Împărăţia cerurilor, şi neprihănirea Sa" (Matei 6:33). În lunga noastră călătorie, egoismul înseamnă pierdere, iar bunatatea un mare câştig. Este nevoie de credinţă ca să slujeşti lui Dumnezeu cu mâinile deschise, dar El merită acest lucru. Tot ce putem să facem noi este o slabă recunoaştere a datoriilor pe care le avem faţă de bunătatea Lui!
SEARA
Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple; ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo. Eclesiastul 1:7
Tot ce se află pe pământ este în mişcare. Timpul nu cunoaşte odihnă. Pământul este ca o minge care se învârte, şi soarele însuşi este o stea care îşi îndeplineşte ascultătoare cursul în jurul unui luminător mai mare. Valurile mişcă marea, vânturile poartă aerul de pe ocean, şi eroziunea duce stâncile în largul mării. Schimbarea şi moartea guvernează totul. Marea nu este cămara unui zgârcit care cuprinde belşug de ape, fiindcă, dacă o forţă aduce apele în ea, o altă forţă le ridică şi le poartă departe. Oamenii se nasc ca să moară Totul este grabă, îngrijorare şi „deşertăciune" (Eclesiastul 1:14). Prieteni ai neschimbătorului Isus, ce bucurie este să ne gândim la moştenirea noastră neclintită! Marea de binecuvântări va fi întotdeauna plină pentru noi, fiindcă Dumnezeu însuşi toarnă râuri de desfătare în ea. Noi căutăm o cetate neclintită dincolo de ceruri, şi nu vom fi dezamăgiţi. Textul din seara aceasta ne poate învăţa recunoştinţa. Tatăl Ocean este un mare primitor, dar şi un distribuitor generos. El redă pământului ceea ce îi aduc râurile, sub formă de nori şi ploaie. Persoanele care iau totul şi nu înapoiază nimic sunt în dezacord cu armonia universului. Să dai altora înseamnă să strângi pentru tine însuţi. Cel care este un bun ispravnic, dornic să-şi folosească averea în slujba Domnului, va fi răsplătit cu mult. Prieteni ai lui Isus, sunteţi gata să-I daţi înapoi după beneficiul pe care l-aţi primit? Vi s-au dat multe. Care este rodul vostru? Aţi făcut tot ce vă stă în puteri? Nu puteţi face mai mult? Egoismul înseamnă răutate. Presupune că oceanul nu renunţă la nici o picătură din comoara lui de ape. Această zgârcenie ar aduce ruina neamului omenesc. Dumnezeu să ne ferească să urmăm distructiva şi zgârcita politică de a trăi pentru noi înşine. Isus nu Îşi face pe plac. Toată plinătatea locuieşte în El, dar „noi toţi am primit din plinătatea Lui” (loan 1:16). Fie ca şi noi să avem natura lui Isus, astfel încât, din momentul acesta, să nu mai putem trăi numai pentru noi înşine!