Meditații Charles Spurgeon

25

Noiembrie

DIMINEAŢA

Să propovăduiesc robilor de război slobozirea. Luca 4:18

Nimeni nu poate oferi libertate robilor de război, în afară de Isus. Libertatea adevărată vine numai de la El. Este o libertate deţinută pe drept; fiindcă Fiul, care este Moştenitorul turor lucrurilor, are dreptul să-i facă pe oameni liberi. Sfinţii onorează dreptatea lui Dumnezeu, care le asigură mântuirea. Este o libertate plătită scump. Christos vorbeşte prin puterea Sa, dar a cumpărat-o prin sângele Său. El te face liber, dar numai prin legarea Lui. Poţi pleca în pace, fiindcă îţi poartă El povara. Eşti pus în libertate, fiindcă a suferit El în locul tău. Dar, deşi preţul a fost foarte mare, El ţi-o oferă gratis. Isus nu îţi cere nimic în schimbul libertăţii Sale. El ne găseşte în sac şi cenuşă, şi ne invită să ne îmbrăcăm cu veşmintele frumoase ale libertăţii. El ne salvează aşa cum suntem, fără ajutor şi fără merite. Când ne eliberează, Isus ne dă libertate pentru totdeauna; nici un lanţ nu ne poate lega din nou. Stăpânul îmi zice: „rob de război, te-am eliberat", şi lucrul acesta este veşnic. Satana complotează să ne înrobească, dar, dacă Domnul este de partea noastră, de cine ne vom teme? Lumea, cu ispitele ei, va încerca să ne prindă în mreje, dar Cel care este pentru noi este mai puternic decât cei care sunt împotriva noastră. „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?" (Romani 8:31). Însăşi inimile noastre înşelătoare ne pot chinui şi hărţui, dar „Acela care a început... această bună lucrare" (Filipeni 1:6) în noi o va duce la bun sfârşit. Duşmanii lui Dumnezeu şi inamicii omului îşi adună oştile şi se îndreaptă cu furie spre noi, dar dacă Dumnezeu achită, „cine-i va osândi?" (Romani 8:34). Vulturul care se înalţă spre cuibul său de pe stâncă, şi apoi zboară spre nori, nu este mai liber decât sufletul eliberat de Christos. Dacă nu mai suntem sub lege, ci eliberaţi de blestemul ei, să practicăm libertatea în a-L sluji pe Dumnezeu cu recunoştinţă şi plăcere. „Sunt robul Tău, fiul roabei Tale, şi Tu mi-ai desfăcut legăturile" (Psalmi 116:16). „Doamne, ce vrei să fac?" (Fapte 9:6).

SEARA

Căci El a zis lui Moise: „voi avea milă de oricine-Mi va plăcea să am milă; şi mă voi îndura de cine-Mi va plăcea să Mă îndur". Romani 9:15

Cu aceste cuvinte, Domnul îşi proclamă clar dreptul de a da sau de a opri îndurarea Lui, conform voinţei Sale suverane. După cum monarhul este investit cu prerogative de viaţă şi moarte, Judecătorul întregului pământ are dreptul de a condamna sau de a cruţa pe cel vinovat, după cum I se pare cel mai bine. Prin păcatele lor, oamenii şi-au pierdut toate drepturile în faţa lui Dumnezeu. Ei merită să piară pentru păcatele lor, şi dacă toţi fac la fel, nu au nici un motiv să se plângă. Dacă Domnul salvează vreunul, o face dacă dreptatea nu este încălcată. Totuşi, dacă El consideră că este mai bine pentru cel condamnat să-şi ispăşească sentinţa îndreptăţită, oamenii nu-L pot critica după părerile lor înguste. Nebune şi neruşinate sunt discursurile care spun că toţi oamenii au dreptul să fie plasaţi pe acelaşi loc. Ignorante, dacă nu şi mai rău, sunt disputele privitoare la harul discriminatoriu, care sunt doar răzvrătirea naturii umane mândre împotriva coroanei şi sceptrului lui Iehova. Când ne înţelegem propria ruină, şi făptul că ne merităm pedeapsa, şi dreptatea verdictului divin împotrivi păcatului, nu ne îndoim de adevărul că Domnul nu este obligat să ne mântuiască. Nu ne mai plângem că El alege să-i mântuiască pe alţii, de parcă lucrul acesta ne-ar nedreptăţi pe noi. Din contră, simţim că El ne priveşte cu milă, şi că numai prin bunătatea Sa, fără nici un merit al nostru, suntem mântuiţi, şi pentru aceasta af trebui să-I binecuvântăm numele pe vecie. Cum vor putea să-l iubească suficient pe Dumnezeu cei care sunt subiectele alegerii divine? Ei nu mai au loc de laudă, fiindcă suveranitatea o exclude efectiv. Numai Domnul este slăvit, şi însăşi noţiunea de merit omenesc este aruncată cu dispreţ. Nu există nici o doctrină mai umilitoare în Evanghelie ca doctrina alegerii, nici una carte să producă mai multă recunoştinţă şi, în consecinţă, nici una mai sfinţitoare. Credincioşii nu trebuie să se teamă dc ca, ci să se bucure cu adoraţie.