Meditații Charles Spurgeon
23
Ianuarie
DIMINEAŢA
Am ridicat din mijloculpoporului un tânăr. Psalmi 89:19
De ce a fost Christos „ridicat din mijlocul poporului"? Vorbeşte, inimă, fiindcă gândurile inimii sunt cele mai bune. Nu cumva din cauză că a dorit să fie Fratele nostru prin binecuvântata legătură a sângelui vărsat? O, ce relaţie există între Christos şi credincios! Credinciosul poate spune „am un Frate în ceruri. Poate că sunt sărac, dar am un Frate care este Rege şi El este bogat. Va îngădui să fiu în nevoie şi va rămâne liniştit pe tron? O, nu! El mă iubeşte; este Fratele meu". Credinciosule, poartă aceste gânduri ca pe un colier preţios atârnat de gâtul memoriei tale. Ca pe un inel de aur, pune-le pe degetul amintirii şi foloseşte-le ca sigiliu al lui Dumnezeu, semnând cererile credinţei tale cu încrederea succesului. El este un ,frate... în nenorocire" (Proverbe 17:17); tratează-L ca atare. Christos a fost „ridicat din mijlocul poporului" ca să ne cunoască nevoile şi să ne poată înţelege. El a fost „ispitit în toate lucrurile ca şi noi, dar fără păcat" (Evrei 4:15). In toate durerile noastre, avem simpatia Lui. Ispite, dureri, dezamăgiri, slăbiciuni, oboseală, sărăcie — El le cunoaşte pe toate, fiindcă le-a simţit pe toate. Aminteşte-ţi asta, creştine, şi mângâie-te. Oricât de greu şi de dureros ţi-ar fi drumul, mergi pe urmele Mântuitorului tău. Chiar în valea umbrei morţii sau în faţa apelor învolburate ale Iordanului, vei vedea urmele paşilor Săi. In orice loc am merge, El a fost înaintea noastră; fiecare povară pe care o purtăm a fost cândva pe umerii lui Emanuel.
Drumul Său a fost mult mai întunecos şi greu. Dacă Christos a suferit, cum aş putea să murmur eu? Fii curajos! Picioarele Regelui au lăsat urme însângerate Cftrc au sfinţit drumul pentru totdeauna.
SEARA
Vom lăuda desmierdărik tale mai mult decât vinul. Cântarea Cântărilor 1:4
Isus nu îşi va lăsa poporul să-I uite dragostea. Dacă uită, El îi vizitează cu dragoste nouă. „Ai uitat crucea Mea?" întreabă El. „O să te ajut să-ţi aminteşti, fiindcă mă voi arăta din nou la Cina Mea. Ai uitat ce fac pentru tine în camera de judecată din cer? O să-ţi amintesc,
fiindcă vei avea nevoie de un mijlocitor şi Mă vei găsi gata să-ţi răspund." Mamele nu-şi Iasă copiii să le uite. Dacă un băiat pleacă în Australia şi nu scrie acasă, mama îi va scrie „oare John şi-a uitat mama?" In curând, va primi un răspuns iubitor care demonstrează că mustrarea aceasta blândă nu a fost zadarnică. La fel se întâmplă şi cu Isus. El ne spune „aminteşte-ţi de Mine" şi răspunsul nostru trebuie să fie „vom lăuda desmierdările Tale". Iţi vom lăuda dragostea nesfârşită. Ea este la fel de veche ca şi „slava pe care o aveam... înainte de a fi lumea" (Ioan 17:5). O, Isuse, ne amintim de dragostea Ta veşnică când devii Garantul nostru şi ne iei în căsătorie ca pe o logodnică. Ne amintim de dragostea prin care Te-ai jertfit, dragostea care va rămâne până la împlinirea timpului. Aşteptăm cu nerăbdare ceasul despre care scrie în Carte „iată, Eu vin" (Evrei 10:7). Ne amintim de dragostea Ta, Isuse, care s-a arătat în viaţa Ta pe pământ, de la ieslea din Betleem la grădina Ghetsemani. Te urmărim de la leagăn la mormânt — fiindcă fiecare cuvânt şi faptă a Ta a fost dragoste — şi ne bucurăm în dragostea Ta, în care nu există moarte nici istovire, dragoste care s-a arătat cu strălucire în învierea Ta. Ne amintim de focul dragostei care nu se va potoli până când toţi cei aleşi nu vor ajunge în siguranţă acasă, până când Sionul nu va fi glorificat şi Ierusalimul aşezat pe temeliile veşnice de lumină şi făcut să doreşti lucrurile veşnice care ţi se vor dezvălui în curând. Când vei simţi că îi poţi sluji bucuros lui Dumnezeu fără să aştepţi nici un beneficiu în viaţa aceasta, te vei bucura de răsplata neasemuită a viitorului.