Meditații Charles Spurgeon

2

Februarie

DIMINEAŢA

Fără vărsare de sânge nu este iertare.

Acesta este glasul adevărului. Fără vărsare de sânge, nici un păcat nu putea fi îndepărtat în ceremoniile iudeilor. Fără răscumpărare, păcatul nu putea fi îndepărtat în nici un caz, prin nici un alt mijloc. Este clar deci că nu există speranţă pentru mine fără Christos, fiindcă nu există alt sânge care să se poată vărsa ca răscumpărare pentru păcat. Cred eu deci în El? Este sângele jertfei Sale răscumpărare pentru sufletul meu? Toţi oamenii sunt egali în nevoia de El. Chiar dacă suntem generoşi, amabili sau patrioţi, nu se face excepţie de la regulă pentru noi. Păcatul nu acceptă nimic în afară de sângele Celui pe care Dumnezeu L-a desemnat ca jertfă de ispăşire. Ce binecuvântare că există o cale de iertare! De ce să căutăm alta? Persoanele care au O religie formală nu pot înţelege de ce ne bucurăm că păcatele ne sunt iertate de dragul lui Christos. Faptele, rugăciunile şi ceremoniile lor nu le oferă decât puţină mângâiere. E bine că se simt aşa, fiindcă ei neglijează marea mântuire şi vor să fie salvaţi fără sânge. Suflete, ia-ţi timp şi gândeşte-te că dreptatea lui Dumnezeu este obligată să pedepsească păcatul. Priveşte pedeapsa executată asupra Domnului Isus şi prosternează-te în umilă bucurie. Sărută picioarele Celui care ţi-a ispăşit păcatele cu sânge. Este zadarnic să-ţi chinuieşti conştiinţa ca să ai mângâiere; am lăsat asta în Egiptul sclaviei noastre legale. Singura alinare pentru o conştiinţă încărcată este vederea lui Isus suferind pe cruce. „Sângele este viaţă" (Deuteronom 12:23) pune legea levitică; să ne mângâiem cu gândul că este o viaţă de credinţă şi bucurie şi har divin.

Ce dulce e să poţi vedea cum curge
Izvorul dragostei de sus;
Să ştii că pentru noi se frânge
Spre pace, trupul scumpului Isus.

SEARA

Aceste lucruri sunt vechi. 1 Cronici 4:22

Aceste lucruri nu sunt atât de vechi ca cele care ne încântă sufletul. Să le rechemăm un moment, numărându-le aşa cum îşi numără un sărac bănuţii. Hotărârea suverană a lui Dumnezeu, prin care ne-a ales pentru viaţă veşnică, înainte „de a fi pământul" (Proverbe 8:23), este o chestiune foarte veche, dintr-un timp pe care oamenii nu îl pot concepe. Am fost aleşi „înainte de întemeierea lumii" (Efeseni 1:4). Dragostea veşnică a făcut alegerea, care nu a fost doar un act al voinţei divine, ci şi unul al afecţiunii divine. Tatăl ne-a iubit din şi de la început. Aceasta este o temă de meditaţie zilnică. Scopul veşnic de a ne răscumpăra de la ruină, de a ne curăţa şi sfinţi, şi de a ne slăvi la sfârşit datează dintr-un timp imemorial; merge mână în mână cu dragostea neclintita şi cu suveranitatea absolută. Legământul este descris întotdeauna ca veşnic şi Isus, a doua parte din el, a fost implicat în mod activ încă de la început. El şi-a întins mâinile cu sfântă siguranţă cu mult înainte ca prima stea să strălucească,
şi prin El cei aleşi au fost hirotonisiţi spre viaţă veşnică. Prin îndurarea divină, un legământ mult mai binecuvântat a fost stabilit între Fiul lui Dumnezeu şi poporul Său ales, un legământ care va rămâne în picioare până la încheierea timpului. Nu-i aşa că este bine să vorbeşti despre lucrurile vechi? Nu este o ruşine că sunt neglijate şi chiar respinse de majoritatea credincioşilor? Dacă ar şti mai mult despre păcatul lor, nu ar fi mai pregătiţi să-i slăvească harul uimitor? Să-L lăudăm şi să-L slăvim în seara aceasta, cântând

Un legământ de har
Un păcătos adus lângă altar!
Şuvoaiele iubirii izvorând
Din Dumnezeul nostru sfânt;
In harul Său eu văd mereu
Iubire pentru ceea ce sunt eu.