Meditații Charles Spurgeon

7

Aprilie

DIMINEAŢA

În numele Domnului, le tai în bucăţi. Psalmi 118:12

Domnul nostru Isus, prin moartea Sa, nu a răscumpărat doar o parte din noi, ci întreaga noastră fiinţă. Prin răstignirea şi moartea Sa, a intenţionat întreaga noastră sfinţire — duh, suflet şi trup — astfel încât să poată domni fără nici un rival în triplul Său regat. Este treaba firii născute din nou prin Dumnezeu să susţină drepturile Domnului Isus Christos. Suflete, de vreme ce eşti copil al lui Dumnezeu, trebuie să cucereşti fiecare parte din tine care nu este supusă lui Christos; trebuie să-ţi pleci toate puterile şi pasiunile în faţa sceptrului de argint al domniei lui Isus. Nu trebuie să fii mulţumit până când Cel care este Rege prin răscumpărare nu devine Rege prin încoronare şi nu preia controlul în viaţa ta. Văzând că păcatul nu mai are nici un drept asupra noastră, purtăm lupta cea bună a credinţei şi căutăm, în numele lui Dumnezeu, s-o ducem până la capăt. Trupul meu este un mădular al lui Christos. Voi tolera să fie condus de prinţul întunericului? Suflete, Christos a suferit pentru păcatele tale şi te-a răscumpărat cu sânge preţios. Vei permite ca memoria ta să devină o magazie a răului, şi pasiunile tale combustibile pentru focul nedreptăţii? Vei permite ca judecata ta să fie pervertită de eroare sau ca voinţa ta să fie înlănţuită de păcat? Nu, suflete, tu eşti al lui Christos, şi păcatul nu are nici un drept asupra ta. Fii curajos, creştine! Nu te speria, fiindcă vrăjmaşii tăi spirituali nu te vor putea distruge niciodată. Poţi să-i învingi, deşi nu prin propria ta putere; cel mai slab dintre ei te depăşeşte. Dar poţi să-i învingi prin sângele Mielului. Nu întreba „cum să-i înfrâng, când sunt atât de puternici şi înfricoşători?", ci du-te la Cel tare să te întărească, aşteaptă-L cu umilinţă, şi Dumnezeul Iui Iacov îţi va veni în ajutor. Atunci îţi vei putea cânta victoria obţinută prin harul Său.

SEARA

Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat, si limba mea va lăuda îndurarea Ta. Psalmi 51:14

În această mărturisire solemnă, cel dintâi lucru care ne sare în ochi este faptul că David şi-a recunoscut vina. Nu a numit-o ucidere, şi nu a tratat-o ca pe un accident întâmplat unui om vrednic, ci i-a menţionat adevăratul nume, vina sângelui vărsat. Deşi nu îl ucisese cu mâna lui pe Urie, soţul Batşebei, plănuise uciderea în inima lui; în faţa Domnului, era un ucigaş. învaţă să fii cinstit cu Dumnezeu în mărturisirile pe care I le faci. Nu-ţi ascunde păcatele sub nume frumoase; oricum le-ai numi, nu vor fi mai plăcute. Priveşte-ţi păcatele aşa cum le priveşte Dumnezeu; recunoaşte-le adevăratul caracter cu inima deschisă. Observă că David era evident apăsat de ticăloşia păcatului său. Este uşor să vorbeşti, dar greu să simţi înţelesul vorbelor. Psalmul 51 este portretul unui suflet chinuit de remuşcări. Să căutăm să simţim aceeaşi tulburare fiindcă, oricât de excelente ar fi cuvintele noastre, dacă nu suntem conştienţi că păcatele noastre ne duc în iad, nu putem aştepta iertarea. Textul nostru este o rugăciune fierbinte adresată Dumnezeului mântuirii. Este dreptul Lui să ierte; mântuirea celor care Îl caută se oglindeşte în numele şi natura Sa. Mai mult, textul II numeşte „Dumnezeul mântuirii mele" (subl. autorului). Da, binecuvântat să-I fie numele! Ori de câte ori II caut prin sângele lui Isus, primesc bucurie prin „Dumnezeul mântuirii mele". Psalmistul sfârşeşte cu un jurământ vrednic de laudă: dacă Dumnezeu îl va izbăvi, va cânta — nu, mai mult decât atât, va „lăuda". Cine ar putea cânta un alt cântec în faţa unei asemenea îndurări! Observă subiectul cântecului: îndurarea lui Dumnezeu. Trebuie să lăudăm lucrarea scumpului nostru Mântuitor, iar cel care ştie cela mi mult despre dragostea iertătoare va cânta cel mai tare.