Meditații Charles Spurgeon

19

Aprilie

DIMINEAŢA

Şi îndată perdeaua dinlăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos. Matei 27:51

Sfâşierea unei perdele atât de groase nu a fost un lucru neînsemnat. Nu a fost intenţionat ca o demonstraţie a puterii, ci ca o lecţie pentru noi. Vechea lege ceremonială a fost luată, sfâşiată ca o haină veche şi pusă deoparte. Odată cu moartea lui Isus au luat sfârşit toate jertfele, fiindcă toate s-au împlinit prin El; de aceea, locul prezentării lor a fost marcat cu un semn evident al destrămării. Perdeaua sfâşiată dezvăluia toate lucrurile ascunse ale vechii rânduieli: chivotul legământului putea fi văzut acum, şi slava lui Dumnezeu nu mai locuia acolo. Prin moartea Domnului Isus, Dumnezeu ne este descoperit clar, fiindcă El nu a fost „ca Moise, care îşi punea o mahramă peste faţă" (2 Corinteni 3:13). Viaţa şi nemurirea sunt aduse acum la lumină, şi lucrurile care au fost ţinute ascunse de la întemeierea lumii sunt descoperite acum în El. Ceremonia anuală a ispăşirii a fost desfiinţată. Sângele ispăşitor, care stropea în fiecare an perdeaua, era oferita cum o dată pentru totdeauna de Marele Preot şi, de aceea, locul ritualului simbolic era desfiinţat. Nu mai era nevoie de sângele taurilor şi berbecilor, fiindcă Isus stropise perdeaua cu propriul sânge. De acum înainte, accesul la Dumnezeu era îngăduit ca un privilegiu pentru orice credincios. Nu mai este o deschizătură îngustă prin care să putem privi spre tronul milei, fiindcă perdeaua este sfâşiată de sus până jos. Putem să ne înfăţişăm cu îndrăzneală în faţa tronului harului (Evrei 4:16). Ar-fi o greşeală să spunem că deschiderea aceasta minunată a Sfintei Sfintelor a fost o umbră a deschiderii porţilor spre Paradis pentru toţi sfinţii prin virtutea patimilor? Domnul nostru muribund are cheia cerului; El o deschide şi nimeni nu o poate închide. Să intrăm cu El în locurile cereşti şi să ne aşezăm lîngă El până când duşmanul nostru va fi înfrânt.

SEARA

Amin. Apocalipsa 3:14

Cuvântul „Amin" confirmă solemn cele spuse înainte. Isus este marele Confirmator. Aminul din promisiunile Lui nu este schimbat niciodată. Păcătosule, mângâie-te cu acest gând. Isus spune: „veniţi la Mine, toţi cei trudiţi și împovăraţi, și Eu vă voi da odihnă" (Matei 11:28). Dacă vii la El, El va spune „Amin" sufletului tău; promisiunea Sa se va împlini. Isus a împlinit vorbele proorocului: „trestia frântă n-o va zdrobi" (Isaia 42:3). O, sărmană inimă zdrobită, dacă vii la El, va spune >yAmin" sufletului tău, şi făgăduinţele Lui se vor împlini
cum s-au împlinit în trecut. Creştine, nu eşti mângâiat ştiind că nici un cuvânt ieşit de pe buzele Mântuitorului nu a fost retractat? Cuvintele lui Isus vor rămânea în picioare, chiar dacă cerul şi pământul vor trece. Dacă te prinzi de o făgăduinţă, fie chiar pe jumătate, vei vedea că este adevărată. Fereşte-te de cel pe care Bunyan îl numeşte „Tăietorul de făgăduinţe", care distruge multe din cuvintele lui Dumnezeu. El nu se îndoieşte de făgăduinţă, ci taie câte puţin din ea. Sugerează că făgăduinţa nu se va îndeplini în întregime, ci numai în parte. Dar Isus este „da... şi amin" (2 Corinteni 1:20) în toate îndatoririle Sale. El a fost Preot ca să ierte şi să curăţească odată, şi acum este încă Preot şi Amin. A fost Rege ca să domnească peste poporul Său şi să-1 apere cu braţ puternic, şi acum este Rege şi Amin, mereu acelaşi. A fost Prooroc în vechime ca să prevestească lucrurile ce aveau să vină, şi de pe buzele Sale picură încă miere. Este prooroc şi amin. Este Amin prin meritele sângelui Său, şi prin neprihănirea Sa. Haina sfântă va rămâne întotdeauna curată, chiar dacă firea va putrezi. El este amin în fiecare titlu pe care îl poartă; Mirele care nu caută niciodată să se despartă; Prietenul mai aproape decât un frate; Păstorul din valea umbrei morţii. El este ajutorul şi eliberatorul tău; cetatea şi turnul tău de scăpare; izvorul puterii, încrederii, bucuriei, totul în toate şi în orice, „da și... amin".