Pâinea zilnică
3
Iunie
Text: 1 Cronici 16:7-12, 34-36
... îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în flecare dimineaţă. Plîngerile 3:22, 23
A LUA DARUL ÎN DAR
Ce s-ar întîmpla dacă soarele nu ar răsări mîine dimineaţă?
Henry Porter şi-a imaginat o asemenea dimineaţă. El a scris:
„La ora şase dimineaţa nu era nici un semn că va răsări soarele. La
şapte încă nu apăruse nici o rază de lumină. La prînz era la fel de
mare bezna ca la miezul nopţii şi nici un ciripit de pasăre. Se
auzeau numai cucuvelele şi bătaia aripilor liliecilor. Apoi veniră
orele întunecate ale după-mesei. Nimeni nu dormea în noaptea
aceea. Unii plîngeau, iar alţii îşi frîngeau mîinile de disperare.
Fiecare biserică era ticsită de oameni îngenuncheaţi. Au rămas
astfel toată noaptea. Spre dimineaţă, milioane de priviri nerăbdătoare şi înlăcrimate erau îndreptate spre răsărit. Cînd orizontul
a început să se coloreze în roşu şi cînd soarele se ridică din nou,
s-a auzit un uriaş strigăt de bucurie. Milioane de oameni strigau:
„Binecuvântează, suflete, pe Domnul!"
Ce imagine a faptului că luăm multe lucruri ca pe ceva de la sine
înţeles şi nu ne dăm seama de valoarea lor pînă ce ne sînt luate.
Cu inimile pline de mulţumire, trebuie să ne reamintim mereu că
„orice ni se dă bun şi orice dar desăvîrşit este de sus, pogorîndu-se
de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de
mutare" (Iacov 1:17). Ieremia ne spune că îndurările Lui nu se
termină ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Iar credincioşia Lui este
atît de mare (Plîngerile 3:22, 23).
Ştiind că Dumnezeu este credincios, putem spune în fiecare zi:
„Binecuvântat să fie Domnul, care zilnic ne poartă povara!" (Psalmul 68:19). Binecuvîntările lui Dumnezeu pe care ni le dă în dar
nu trebuie luate niciodată ca pe ceva ce ni se cuvine. - R.W.D.
Privind la haru-Ti minunat,
Cuprins mi-e sufletu-n uimire.
Răpit de el, mă-nchin şi-Ti cînt
De dragoste şi proslăvire. - P.L.
Nu fi atît de preocupat de darul lui Dumnezeu încît să uiti de Cel ce ti-l dăruieşte.