Pâinea zilnică

23

Iulie

Text: Eclesiastul 2:1-11                         

Apoi, ctnd m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mîinile mele... toate erau numai deşertăciune şi goană după vtnt... Eclesiastul 2:11

„ŞOARECI CU PETE"

Ce tragedie este să ajungi la capătul vieţii şi să constaţi că nimic din cele pentru care ai trăit nu are nici o valoare eternă! Chiar dacă ne bucurăm de tot ce poate oferi viaţa mai bun, ce păcat să tragi concluzia că totul a fost numai deşertăciune, un gol lipsit de sens! De aceea, trebuie să fim siguri că ceea ce facem are valoare reală.
în cartea lui A. W. Tozer: „Omul, locuinţa lui Dumnezeu", există o referinţă la o povestire preluată din Associated Press, despre un nobil englez, care a murit la 89 de ani. Moştenise o mare avere şi era liber să facă ce dorea. Potrivit articolului, el „şi-a dedicat viaţa încercînd ca, prin încrucişări, să obţină o rasă perfectă de şoareci cu pete". Gîndiţi-vă la aceasta! în loc sâ-şi folosească privilegiul şi poziţia ce o avea în viaţă, cu potenţialul averii sale pentru a-L sluji pe Domnul şi pentru a servi nevoilor umane, atît materiale cît şi spirituale, el s-a dedicat perfecţionării şoarecilor cu pete. Nu se menţionează că acestea ar fi fost experimente ştiinţifice folositoare umanităţii. Pare a nu fi mai mult decît o preocupare stranie de a-şi satisface interesul lui îngust.
Cînd lucrarea vieţii noastre va ajunge la sfîrşit, oare va trebui să spunem: „Apoi m-am uitat la toate lucrările mîinilor mele şi am văzut că toate sînt deşertăciune şi goană după vînt?" Sau vom putea să spunem: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii...?" (2 Tim. 4:7, 8). Vom putea spune astfel, dacă vom pune pe primul loc pe Dumnezeu în tot ce facem, întreabă-te: „Pentru ce trăiesc eu?" - R.W.D.

O viaţă lungă e un trai curat,
Altele sînt scurte şi se veştejesc.
Vieţui-va-n veci acela care
A trăit pentru cîştigul cel ceresc. - Bonar

Măsura vieţii nu este durata ei, ci ceea ce dăruieşte ea, - Peter Marshali