Pâinea zilnică

Text: Matei 18:21-33

Uneori ne este greu să-i iertăm pe alţii. Ştim că nu este corect să ţinem duşmănie, dar este o luptă să trecem cu vederea tratamentul rău pe care l-am îndurat. Cînd nu iertăm, lucrarea noastră pentru Domnul îşi pierde din interes, bucuria se dimi- nuează, părtăşia noastră cu Domnul şi cu alţii are de suferit. Dar, slavă Domnului, există o soluţie! Dacă reflectăm la cît de multe ne-a iertat Dumnezeu, vom găsi că este uşor să-i iertăm pe cei ce ne-au rănit. Un canadian, pe nume Macdonald Dubh, a învăţat această lecţie în primii ani cînd s-a întors la Domnul. Cînd a primit mîntuirea, inima îi era plină de resentimente şi de gînduri de răzbunare faţă de un om care îl tratase deosebit de ruşinos. Dar în ziua cînd şi-a pus încrederea în Cristos, s-a gîndit numai la problema păcatului său. Gîndurile la felul cum fusese tratat de rău nici nu i-au mai trecut prin minte. Imediat după aceea, omul care l-a condus la Domnul i-a făcut o vizita şi a discutat cu Dubh despre responsabilitatea de a-l ierta pe cel ce l-a tratat atît de crud. Cu lacrimi în ochi, acest nou creştin i-a spus: „Oh, este un lucru mic. Este atît de puţin faţă de mulţimea păcatelor de care am fost iertat!" Ai fost tratat şi tu cum nu trebuie, neînţeles sau calomniat? Ţi-au trecut prin minte gînduri de răzbunare? Dacă da, atunci începe să reflectezi la mulţimea păcatelor pe care ţi le-a iertat Cristos. Vei putea cu greu să mai ţii duşmănie pe cineva. Vei fi eliberat de un spirit de amărăciune. Vei pierde dorinţa de-a te răzbuna. „Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi." - P.R.V.

Să-ntorc obrazul celălalt Ajută-mi s-o fac ca Tine, Trăind sentimentul înalt Al iertării depline. - Monroe

Ne putem opri de a-i mai ierta pe alţii cînd Cristos se va opri să ne mai ierte pe noi.