Sămânța bună
La Ierusalim
Când se împlineau zilele în care urma să fie luat în cer, Isus Și-a îndreptat hotărât fața să meargă la Ierusalim.
Luca 9.51
În Evanghelia după Luca sunt descrise trei călătorii ale Domnului Isus la Ierusalim.
În prima Sa călătorie, copilaș fiind, El a fost adus de către părinții Săi la Ierusalim, pentru că era întâiul-născut al Mariei. Potrivit cu cele scrise în legea iudaică, ei L-au pus acolo, la dispoziția lui Dumnezeu (Luca 2.22-24). El a fost Întâiul-născut care Și-a închinat viața lui Dumnezeu și care L-a ascultat până la moartea pe cruce.
A doua Sa călătorie, la vârsta de doisprezece ani, a făcut-o cu părinții la sărbătoarea Paștelor; au mers tot la Ierusalim (Luca 2.41-52). Purtarea Lui în Templu a fost corespunzătoare vârstei Sale. Cu toate că „avea mai multă pricepere decât toți învățătorii Săi“ (Psalmul 119.99), El i-a ascultat și le-a pus întrebări. Dar nu a putut rămâne ascuns faptul că înaintea lor Se afla o Persoană deosebită: „Toți care-L auzeau rămâneau uimiți de priceperea și de răspunsurile Lui“. Acum ei puneau întrebări, iar El le dădea răspunsuri.
Descrierea celei de-a treia călătorii începe în capitolul 9, versetul 51, unde Domnul Isus a pornit pe drumul spre Ierusalim, știind ce urma să se întâmple. Această călătorie a durat circa șase luni și s-a încheiat când El a intrat în cetate pe un măgăruș. Cu toate că a știut de la început că acolo Îl aștepta condamnarea la moartea pe cruce, El a mers hotărât înainte. Nimeni nu L-a putut reține să facă voia lui Dumnezeu și să meargă până la capăt pe această cale.