Sămânța bună

Versetul de astăzi ne arată două caracteristici ale oii: pe de o parte, oaia se lasă de bunăvoie dusă la tăiere, iar pe de altă parte, rămâne mută când este tunsă. Ambele caracteristici le vedem și la Domnul Isus când oamenii L-au arestat, L-au acuzat cu martori falși și L-au dus la Golgota ca să-L răstignească.

1. Deși era Fiul atotputernic al lui Dumnezeu, Domnul Isus S-a lăsat legat de oameni și dus în casa marelui preot. El nu S-a împotrivit, ci l-a mustrat chiar și pe Petru, când acesta a lovit cu sabia pentru libertatea Învățătorului său. – După rostirea sentinței de moarte, Isus S-a lăsat dus de bunăvoie de către soldați la Golgota, unde L-au răstignit ca pe un tâlhar.
2. În fața marelui preot au venit mulți martori mincinoși care au adus acuzații false împotriva lui Isus Hristos. Pentru El ar fi fost ușor să conteste toate acele afirmații greșite, dar n-a făcut acest lucru, ci a tăcut. Nici în fața judecătorului roman nu a luat poziție în fața învinuirilor false ale acuzatorilor Săi. Pilat I-a spus: „N-auzi câte lucruri aduc ei mărturie împotriva Ta?“ (Matei 27.13). Isus nu i-a dat niciun răspuns, ceea ce l-a mirat pe guvernator.

Câtă blândețe și câtă smerenie a arătat Domnul Isus în acele ceasuri când răutatea omului se arăta pe deplin!