Sămânța bună

Tremurând de frig, ariciul plouat l‑a rugat pe iepuraș să‑l primească în culcuș pentru a se încălzi puțin. I‑a promis că îi va fi recunoscător. Iepurele s‑a învoit și l‑a lăsat. La scurt timp, încălzit, ariciul a început să‑și desfacă țepii unul câte unul, așa că iepurele a fost nevoit la început să se retragă puțin, apoi mai mult, până a ieșit cu totul.

La despărțirea de credincioșii din Efes, Pavel i‑a avertizat de două pericole care îi vor pândi pe calea credinței. Pe de o parte, oameni din afară vor invada necruțător cercul credincioșilor. Pe de altă parte, oameni dinăuntru îi vor îndepărta pe ucenici de Domnul lor prin învățături greșite. În fața acestor pericole, apostolul i‑a încredințat pe credincioși lui Dumnezeu și Cuvântului harului Său. Întocmai cum a zis Pavel, dușmanul a invadat creștinătatea și a introdus învățături false. Cum putem rămâne pe calea credinței, în ciuda opoziției și a ademenirii celui rău? Numai prin cele două surse pe care apostolul le‑a prezentat atunci și pe care astăzi le avem la dispoziția noastră: Pe de o parte, prin Dumnezeul Atotputernic, care a devenit Tatăl nostru. De aceea, să ne rugăm Lui în orice moment și să ne încredințăm protecției Sale! El are puterea să ne păstreze fără poticnire și să ne conducă la țintă. În dragostea Sa, El are grijă de bunăstarea spirituală a copiilor Săi. Pe de altă parte, prin Cuvântul scris al lui Dumnezeu, care ne descoperă harul, El ne atenționează cu privire la decăderea creștinătății, dar ne arată și calea spre Domnul. Să cerem zilnic har! Păcatul la început vine ca un supus umil, apoi cere drepturi alături de noi, iar la sfârșit se arată a fi un aspru tiran.