Sămânța bună

„S‑au făcut unele greșeli“ – cu aceste cuvinte și‑a început directorul discursul cu privire la acțiunile ilegale în care compania sa era implicată. Părea umil, însă avea grijă să se distanțeze de acuzații, dând impresia că el, personal, nu făcuse nimic greșit.

Unele greșeli sunt doar niște greșeli: ai uitat de o întâlnire, ai luat din șifonier o haină care nu trebuia, te‑ai adresat cuiva cu numele greșit. Există însă și acțiuni deliberate, care depășesc mult în gravitate erorile menționate mai înainte. Dumnezeu le numește păcate și ne socotește responsabili pentru ele. Din nefericire însă, tendința noastră este să ne minimalizăm greșelile sau să dăm vina pe alții pentru ele.

Adesea procedăm precum Aaron, care s‑a așezat în cea mai favorabilă poziție atunci când a fost comis păcatul cu privire la vițelul de aur: „Tu cunoști poporul, că este pus pe rău. Și mi‑au zis: «Fă‑ne un dumnezeu care să meargă înaintea noastră, pentru că nu știm ce i s‑a întâmplat lui Moise acesta, omul care ne‑a scos din țara Egiptului!». Și le‑am zis: «Cine are aur?». Ei l‑au scos și mi l‑au dat, iar eu l‑am aruncat în foc, și a ieșit acest vițel“ (Exod 32.22‑24). Este ca și cum ar fi zis: „S‑au făcut unele greșeli“. Dumnezeu însă așteaptă ca noi să ne recunoaștem păcatele. Dacă le mărturisim cu sinceritate înaintea Lui, El ne iartă și ne curățește „de orice nedreptate“.