Sămânța bună

În metroul aglomerat de dimineață, un pasager se ciocnește de un altul și îl înjură, pentru că îi stătuse în cale. Acesta este un moment nefericit, care îl provoacă la un gest necugetat, dar speră – așa cum o facem cu toții – să nu aibă consecințe ulterioare. Însă, ah, după numai o oră trebuie să constate cu durere că persoana insultată este tocmai directorul de la interviul de angajare!

În călătoria lui spre Damasc, Saul de asemenea este întâmpinat de o Persoană pe care nu și‑ar fi dorit poate niciodată să o întâlnească. Este oprit brusc din persecuția sa împotriva creștinilor de o Lumină puternică din cer. O voce i se adresează: „Saul, Saul, pentru ce Mă persecuți?“. Când Saul Îl întreabă: „Cine ești, Doamne?“, El îi răspunde: „Eu sunt Isus, pe care tu Îl persecuți“ (Fapte 9.5).

Îngrozit, Saul trebuie să constate că, prigonindu‑i pe creștini, luptase chiar împotriva Fiului lui Dumnezeu și că, prin aceasta, se încărcase de o vinovăție extremă. Constatarea aceasta îl conduce însă la pocăință. El înțelege că este păcătos și că are nevoie de harul lui Dumnezeu pentru mântuire. Astfel, el ajunge la credința personală în Domnul Isus.

Dumnezeu Se bucură nespus dacă și noi ajungem acum la cunoașterea adevărului. Prin Lumina evangheliei pe care ne‑o face cunoscută, El dorește să devenim conștienți de cât de greșit ne‑am comportat față de El. În harul Său, El vrea să ne conducă la pocăință și la credința în Mântuitorul Isus Hristos, astfel încât să nu fim nevoiți să‑L întâlnim niciodată ca Judecător.