Sămânța bună

Pastorul german W. Busch (1897‑1966) primește o scrisoare de la un angajat al tipografiei sale. Acest slujbaș, responsabil cu tipărirea predicilor lui Busch, îi explică pentru început că se întorsese din război foarte tulburat. În timpul confruntărilor armate asistase pe front la atâtea minciuni și înșelăciuni, încât nu mai credea în nimic. De aceea era furios că trebuia să tipărească o predică în fiecare săptămână! Nu voia deloc să contribuie la difuzarea mesajelor al căror conținut îl detesta. Așa că, pentru a‑și da curs liber acestei împotriviri violente, introducea în mod deliberat greșeli grave în text. Se aștepta să fie mustrat sever, căci greșelile pe care le făcea necesitau apoi multă muncă de corectare.

Dar nu s‑a întâmplat nimic… Corectorul era însuși Busch. Acesta a dat dovadă de atâta răbdare, încât angajatului a început să‑i fie rușine. În cele din urmă, își spune el, poate aceste mesaje au totuși valoare. Și începe să le citească. Nu cu aversiune, ci cu un interes din ce în ce mai mare. Și, în cele din urmă, Dumnezeu îi atinge inima.

Scrisoarea acestuia către Busch se încheie astfel: „Acum cred în Domnul Isus pe care Îl vestiți. Și aștept cu nerăbdare o nouă predică pe fiecare săptămână. Da, mă bucur că pot contribui la vestirea minunatului mesaj al iubirii lui Dumnezeu, care a venit la noi prin Isus Hristos“.