Sămânța bună
Condamnatul nenorocos
Dar Dumnezeu, fiind bogat în îndurare, pentru dragostea Lui mare cu care ne‑a iubit (fiind și noi morți în greșeli), ne‑a adus la viață împreună cu Hristos (prin har sunteți mântuiți).
Efeseni 2.4,5
„Nu am fost niciodată norocos“ – Cu aceste cuvinte am fost întâmpinat de omul pe care l‑am vizitat în închisoare. Părea, într‑adevăr, lovit în mod necruțător de neșansă: părinții lui locuiau separat, așa că nu cunoscuse niciodată un adevărat „acasă“; schimbase câteva cămine, așa că avusese o tinerețe furtunoasă; căzuse într‑o dependență dezastruoasă, așa că a trebuit să se prezinte la tribunal și să fie condamnat la închisoare. Acum era închis de 13 ani, fără ca cineva să‑l viziteze sau să aibă grijă de el. „Vezi bine că sunt marcat de soartă. Poți să‑mi spui cum să ies din situația mea dificilă?“
— „Poate ar fi mai bine dacă ai schimba ceva în întrebare“, i‑am răspuns, „adică, în loc de soartă și situație dificilă, să pui cuvântul păcat. Prin asta nu mă refer la greșelile altora, ale căror consecințe va trebui să le suporți, ci la propria ta greșeală. Justiția umană te‑a pedepsit aspru. Dar ia gândește‑te la Dumnezeu, care cere pedeapsa veșnică pentru păcate! Vino cu poverile vieții tale la Mântuitorul, la Isus Hristos! Crede în inima ta că El a murit pe cruce pentru a te răscumpăra și pentru a‑ți ierta păcatele! Pe această cale intri într‑o relație cu Dumnezeu. El te acceptă ca pe propriul Său copil și îți dăruiește dragostea Sa. Acest lucru va pune cu siguranță capăt situației tale dificile“.