Sămânța bună

Să‑l urmărim puțin pe Enoh. Atunci când a apărut el pe scenă, corupția și violența pe pământ deveniseră deja ceva obișnuit. Descendenții lui Cain încercaseră să transforme lumea într‑un loc plăcut, în care să trăiască fără Dumnezeu. Dar „Enoh umbla cu Dumnezeu“. Prin credință, el ducea o viață exemplară, pentru că avea ochii fixați asupra promisiunilor divine.

Expresia „veacul acesta“ se referă la societatea umană care caută fericirea fără Dumnezeu, respingându‑L pe Fiul Său și urmărind obiective care Îl exclud complet pe El. Înainte de convertirea noastră, și noi am făcut parte din acest sistem fără Dumnezeu. Dar, de când am crezut personal în Domnul Isus, relația noastră cu lumea s‑a schimbat. Avem ținte cu totul diferite de cele ale lumii. Nu îi mai aparținem, deși suntem încă în ea. Ne punem viața la dispoziția Domnului, cerând voia Lui și supunându‑ne ei. Această orientare creștină este complet opusă ideilor lumii. Domnul Însuși exprimă acest adevăr: „Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume“ (Ioan 17.16). În calitate de creștini, adesea trebuie să înotăm împotriva curentului viziunilor și opiniilor lumii. Acest lucru nu este ușor, deoarece, făcându‑l, suntem de cele mai multe ori neînțeleși de colegi sau batjocoriți de semeni. Negarea adevărului, prin publicitate și prin mass‑media, este pusă la dispoziția lumii ca un lichid înviorător, plăcut de băut. Este nevoie de tăria credinței pentru a merge pe calea strâmtă a credincioșiei față de Dumnezeu și față de Cuvântul Său. Dacă ne încredem cu smerenie în Domnul Isus în fiecare zi, El ne va ajuta să îndurăm opoziția acestei lumi ostile lui Dumnezeu.