Sămânța bună

„Raționamentul uman este cel mai rău flagel“ – susținea Calvin. Rațiunea însă nu este nicidecum anihilată prin convertire; ea trebuie să funcționeze mânată de Duhul Sfânt care a insuflat Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu uităm că fariseii raționau după Scriptură, dar numai după slova Scripturii: „Poate ieși ceva bun din Nazaret?“ (Ioan 1.46). A judeca lucrurile prin credință, aceasta Îi place lui Dumnezeu. Caleb și Iosua au făcut acest lucru în momentul primei lor vizite de informare întreprinse în Canaan. Au judecat potrivit promisiunilor lui Dumnezeu, și nu după ce vedeau, uriași, ziduri întărite și orașe imposibil de cucerit. Sutașul de asemenea gândea prin credință atunci când I se adresează Domnului Isus în felul acesta: „Spune un cuvânt și slujitorul meu se va vindeca“ (Luca 7.7). Fără credință, ne înșelăm pe noi înșine prin raționamente false. Multe adunări – din cauza comitetelor lor – sunt conduse prin înțelepciunea omenească din care credința este total exclusă. Ele judecă prin vedere.

Domnul îi vorbise personal lui Yonggi Cho, cerându‑i să construiască o biserică cuprinzând 10.000 de locuri. Ca urmare, s‑a dus să vorbească cu bătrânii. Aceștia au comentat toți. Trezorierul: Frate Yonggi, știți cât va costa o asemenea construcție? Și știți câți bani avem în casă? Un bătrân: Oamenii bisericii noastre sunt săraci și nu vor putea niciodată să facă față acestor cheltuieli. Un alt bătrân: Pastore, este într‑adevăr necesar să construim un local așa de mare?

Yonggi a plecat trist și, în camera lui, adresându‑se lui Dumnezeu, I‑a spus printre suspine: „Tu vezi, Doamne, ei nu vor…“. Dar Domnul i‑a răspuns: „Le‑am cerut Eu lor să construiască această biserică?“.