Sămânța bună

Atunci când sunteți într‑o situație pentru care trebuie să vă rugați imediat, rugați‑vă până când Îl credeți pe Dumnezeu, adică până când Îi puteți mulțumi în mod sincer. Nu vă rugați pentru acel lucru în așa fel încât să rezulte că nu Îl credeți pe Dumnezeu, deoarece o rugăciune de acest fel va fi o piedică, în loc să fie un ajutor; iar când terminați rugăciunea, veți constata că vi s‑a micșorat credința sau că a dispărut total. Ceea ce v‑a împins să aduceți acest fel de rugăciune vine, evident, de la Satan.

Nu este greșit să aduceți încă o dată chestiunea înaintea Domnului. Îi puteți spune că așteptați, că în continuare credeți și că Îl puteți lăuda pentru răspunsul pe care îl va da. Nimic nu întărește mai mult credința decât siguranța unui răspuns pentru care Îl puteți lăuda pe Dumnezeu. Rugăciunile care slăbesc credința neagă atât promisiunile din Cuvântul lui Dumnezeu, cât și „da“‑ul pe care El vi‑l șoptește la ureche. Asemenea rugăciuni sunt numai expresia agitației sufletului, agitație legată de necredința că rugăciunea ar primi răspuns. „Căci noi, cei care am crezut, intrăm în odihnă“ (Evrei 4.3).

Rugăciunea care slăbește credința izvorăște din faptul că ne concentrăm asupra dificultăților, și nu asupra Dumnezeului promisiunilor. Niciodată nu vă veți deprinde în credință în împrejurări favorabile. Dumnezeu ne dă promisiunile într‑un ceas de liniște, după care Se retrage pentru a vedea în ce măsură Îl credem. Începutul neliniștii este sfârșitul credinței, iar începutul adevăratei credințe pune capăt neliniștii.