Sămânța bună

1793. Era în Franța în timpul terorii. Un tânăr numit Thibaud a fost arestat, judecat și condamnat. Aflat în celula sa, aștepta dintr‑un moment în altul apelul pentru ghilotină. Printr‑o favoare deosebită, tatăl lui a obținut autorizația de a‑l vizita. El și‑a găsit fiul în cea mai adâncă deznădejde. Gardianul care l‑a adus acolo a uitat să‑l scoată din celulă și astfel tatăl a petrecut toată noaptea încurajându‑și fiul care, în cele din urmă, a adormit. În zori, ușa s‑a întredeschis și s‑a făcut chemarea: „Thibaud!“. Tatăl s‑a ridicat încet, a înaintat și a răspuns: „Prezent!“. Apoi l‑au suit în șaretă și, după câteva clipe, capul său a căzut sub satârul ghilotinei. Când tânărul s‑a trezit în celula sa, s‑a văzut singur și cu ușa deschisă. A ieșit și s‑a prezentat la grefier. I s‑a răspuns: „Thibaud, dumneata? Imposibil! Thibaud a fost executat chiar în dimineața aceasta. Plecați de aici. Justiția nu vă cunoaște“. Atunci tânărul, străpuns în inimă, a măsurat dragostea aceluia care murise în locul său.

Știți că istoria noastră se aseamănă cu a acestui tânăr? Eu și cu tine meritam pedeapsa, dar Domnul Isus a coborât din cer pentru mântuirea noastră; El S‑a prezentat în fața lui Dumnezeu pentru a fi judecat în locul nostru. El a murit pentru noi. Măsurăm noi măreția unei astfel de jertfe?

Niciodată n‑am să uit cum mă priveai însângerat
Cu iubire mi‑ai dat mâna și mi‑ai zis că sunt salvat!