Sămânța bună

Cetatea Tesalonic a fost înființată în anul 315 î.Hr. de generalul macedonean Cassander și numită după soția acestuia, Thessalonica. Apostolul Pavel a vizitat în două rânduri Tesalonicul și a predicat în sinagoga de acolo. O mulțime de iudei, dar și unii dintre greci, au crezut; mai târziu, Pavel a scris două epistole către acea adunare, prima adunare creștină din Europa (Fapte 17). În prima epistolă, Pavel dă răspuns unei întrebări arzătoare a tesalonicenilor. Cu siguranță că el le vorbise deja despre speranța creștină, descrisă de Domnul Isus Însuși: „Vin din nou și vă voi primi la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi“ (Ioan 14.3). Isus Hristos va veni din nou pentru a‑i lua la Sine pe toți cei care au crezut și pentru a‑i duce în gloria cerească. Întrebarea tesalonicenilor era însă aceasta: Ce se va întâmpla cu credincioșii care deja „adormiseră“ (muriseră)? Răspunsul apostolului a fost acesta: „Domnul Însuși, cu un strigăt, cu glasul arhanghelului și cu trâmbița lui Dumnezeu, va coborî din cer; și întâi vor învia cei morți în Hristos; apoi noi, cei vii, care rămânem, vom fi răpiți în nori împreună cu ei, pentru a‑L întâmpina pe Domnul în văzduh: și astfel vom fi întotdeauna împreună cu Domnul“ (1 Tesaloniceni 4.16,17). Perioada harului lui Dumnezeu se apropie de sfârșit. Evanghelia lui Isus Hristos este proclamată de aproape două mii de ani. Cu siguranță că acum sunt deja milioane de credincioși „morți în Hristos“. Toți vor fi înviați și răpiți împreună cu cei găsiți în viață atunci când Isus Se va întoarce. Ce clipă măreață! După aceea, cei rămași aici nu vor mai avea nicio posibilitate de a scăpa de judecata lui Dumnezeu. Prin urmare, pune‑ți viața în rânduială cu Dumnezeu astăzi!