Sămânța bună

Un băiețel bate timid la poarta domnului care are cățeluși de vânzare. — „Vă rog, aș dori să cumpăr unul, dacă nu costă prea mult.“ — „Douăzeci și cinci de dolari unul.“ — „Aș putea măcar să‑i văd?“, întreabă copilul copleșit, știind că venise doar cu doi dolari și câțiva cenți. Ochii îi sclipesc văzându‑i pe cei jucăuși. — „Unul este șchiop“, observă el cu milă, „pe acesta îl doresc și, dacă se poate, îl voi plăti puțin câte puțin. Nici eu nu umblu prea bine, spune copilul ridicându‑și pantalonul și arătându‑și proteza. Dar îi voi arăta dragoste; și mie mi s‑a arătat. Nu‑i ușor să fii șchiop“. Stăpânindu‑și cu greu emoția, omul îi oferă cățelușul copilului și, pentru prima dată în viață, își propune să fie ʀᴇᴄᴜɴᴏsᴄᴀ̆ᴛᴏʀ.

Pentru copilul care se joacă în loc să mă ajute să spăl vasele: înseamnă că este sănătos și nu se află la spital; pentru impozitele pe care le plătesc: înseamnă că am un serviciu; pentru curățenia pe care o fac după masa festivă: înseamnă că am prieteni; pentru grădina pe care trebuie s‑o îngrijesc și pentru geamurile de spălat: înseamnă că am o locuință și o curte în jurul ei; pentru toate criticile pe care le aud despre guvern: înseamnă că mai există libertate a cuvântului; pentru factura la încălzire: înseamnă că m‑am încălzit; pentru durerile musculare de la sfârșit de zi: înseamnă că am putut să fac o muncă grea; pentru deșteptătorul care sună dimineața prea devreme: înseamnă că sunt încă viu!

„Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul! Și nu uita niciuna dintre binefacerile Lui!“ (Psalmul 103.2).