Sămânța bună

După aproximativ o mie cinci sute de ani de la căderea omului în păcat, Biblia vorbește despre judecata lui Dumnezeu asupra lui: „Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ și că orice imaginație a gândurilor inimii lui era numai rău toată ziua“ (Geneza 6.5).

După alți o mie cinci sute de ani, David a confirmat această judecată divină asupra omului: „Domnul a privit din ceruri peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este vreunul cu pricepere, care‑L caută pe Dumnezeu. Toți s‑au abătut, toți s‑au stricat; nu este niciunul care să facă binele, nici unul măcar“ (Psalmul 14.2,3).

Ceea ce a avut loc peste încă o mie de ani este un miracol și în ziua de astăzi: Dumnezeu, la toată nelegiuirea și răzvrătirea omului, a răspuns cu un har nespus: L‑a trimis pe pământ pe Fiul Său, ca Mântuitor.

Maria a dat naștere unui fiu în Betleem și I‑a pus numele Isᴜs. Acest nume înseamnă Domnul este mântuire. În acea noapte, îngerul le‑a vestit păstorilor aflați în câmp: „Astăzi, în cetatea lui David, vi S‑a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul“ (Luca 2.11).

Pentru a‑i răscumpăra pe cei vrednici de pedeapsa divină, Isus Hristos a trebuit să sufere și să moară pe cruce. De atunci încoace, Dumnezeu îi invită pe toți păcătoșii să creadă în Isus Hristos și să capete astfel răscumpărare și iertare veșnică.