Sămânța bună

Tatăl este mândru de fiica lui, mai ales acum, când ea radiază pentru că a primit mici cadouri de la domnul care stătea cu ei la masă. — „Cum spui?“, o întreabă tatăl. — „A spus deja mulțumesc“, l‑a asigurat bărbatul; și, întorcându‑se încă o dată către fetiță, a adăugat: „Dumnezeu să te binecuvânteze, micuța mea!“. Apoi îi spune tatălui copilei: „Fiica ta și‑a învățat deja frumos lecția“. — „Ce lecție?“ — „Ea a mulțumit pentru ceea ce a primit. Tu mulțumești pentru ceea ce primești ca dar?“ — „Așa cred!“ — „Ei bine“, a continuat bărbatul, „Dumnezeu ni L‑a dat pe Fiul Său, Isus Hristos. Oricine crede în El nu va fi judecat și va avea viață eternă (Ioan 3.36). I‑ai mulțumit lui Dumnezeu pentru acest Dar?“. Tatăl a scuturat din cap. Bărbatul îl privește blând: „Nu ești nerecunoscător? Dacă un prieten te invită undeva, cu siguranță i‑ai mulțumi, chiar dacă nu ai putea accepta invitația. Atunci de ce nu‑I spui și lui Dumnezeu astăzi că Îi mulțumești sincer pentru Darul Său și că până acum nu ai avut nevoie de Fiul Său în viața ta?“.

Unii cred într‑un Dumnezeu care a făcut toate lucrurile și care acum conduce destinele lumii, însă nu se simt răspunzători față de El. Alții merg la biserică din când în când, fiindcă mărturisesc credința creștină. Le place mesajul Crăciunului, însă nu sunt convinși că au nevoie de Mântuitorul care S‑a născut la Betleem și care a murit la cruce. Astfel de convingeri nu sunt altceva decât o înșelare totală. Ceea ce gura lor mărturisește, purtarea lor tăgăduiește. Le lipsește o relație adevărată cu Dumnezeul cel viu, care S‑a revelat în Persoana Fiului Său. Această credință autentică necesită o hotărâre.