Sămânța bună

În Răsărit este obiceiul ca, în noaptea de Anul Nou, fetele să se privească în oglindă, pentru a‑și vedea viitorul. O tânără care se găsea la studii departe de casa părintească i‑a scris mamei sale să‑i trimită o oglindă, ca să privească în ea în noaptea de Anul Nou și să‑l vadă pe viitorul ei mire. Mama i‑a îndeplinit dorința, dar, în loc de o singură oglindă, i‑a trimis trei. „Scumpa mea, îți trimit trei oglinzi: în cea dintâi vei vedea cum ești; în cea de‑a doua, cum vei fi; iar în cea de‑a treia, cum trebuie să fii.“ Desfăcând pachetul, fata a găsit întâi o oglindă de sticlă, în care s‑a privit și care i‑a arătat cum era: tânără și frumoasă. S‑a bucurat și a sărutat oglinda. Al doilea obiect din pachet era un tablou care reprezenta un cap de mort; fata a înțeles că acest chip arăta cum va fi ea odată și de aceea a căzut pe gânduri. Al treilea obiect era o statuetă care înfățișa chipul frumos, blând și sfânt al Domnului Isus. „Iată pe Cine trebuie să‑L urmez de aici înainte! – a strigat fata – iată cum trebuie să fiu!“

Avem nevoie de Mântuitorul! Poate nu mulți au ocazia ca, privind în oglindă, să vadă un chip frumos. Cu sănătatea ruinată, mulți stau retrași, pe margine, cu speranțele risipite. Ce vor găsi aceștia în pachet? Un singur obiect: Cuvântul lui Dumnezeu. El este oglinda de care are nevoie sufletul oricărui om, fie sănătos, fie bolnav. Dumnezeu nu‑Și ascunde fața de acela care‑L caută. El Se va lăsa găsit, pentru simplul motiv că El ne‑a căutat întâi.

De‑aceea an de an privesc / Și gând cu gând mereu se‑ntreabă / Și‑aș vrea să strig, dar nu‑ndrăznesc / …când trandafirii înfloresc… / „O, vino, Doamne, mai degrabă!“
 

(C.I.)