Scripturile în fiecare zi

După moartea lui Ioram şi cea a nepotului său Ahazia, rămâne în scenă personajul cel mai ne­fast din întreaga familie regală: regina mamă, Iza­bela. Ea tocmai aflase de moar­tea fiului ei (deoarece îl numeşte pe Iehu ucigaşul stăpâ­nului său); dar, în loc să-l plângă, într-o ultimă izbuc­ni­re de vanitate, bătrâna regină se împodobeşte şi-şi fardează ochii (Ieremia 4.30). Apoi se aşază la fereastră ca să-l insulte şi să-l batjocorească pe cel care se pre­zin­tă. La apelul lui Iehu, propriii servitori o a­run­că pe fereastră pe această blestemată femeie, din care, în câteva clipe, câinii nu mai lasă decât niş­te rămăşiţe însângerate, de nerecu­nos­cut. Un sfârşit oribil pen­tru personajul care va deveni în Scriptură perso­ni­fi­ca­rea puterii corupte în Biserică! (Apo­ca­lipsa 2.20).

Bătrânii Samariei şi căpeteniile din Izreel, precum altădată în cazul lui Nabot, sunt gata să comită crime ca să placă noului monarh. Dar mâna Domnului se afla în spatele acestei laşităţi şi putem fi siguri că nici unul dintre cei şaptezeci de fii ai lui Ahab nu merita cruţarea, pentru că, în acord cu Ezechiel 18.17, fiul care a împlinit poruncile Domnului „nu va muri pentru nelegiu­irea tatălui său, (ci) va trăi negreşit“.