Scripturile în fiecare zi

2 Împăraţi

25.18-30

19 August

Astfel se sfârşesc cele două cărţi ale Împăraţi­lor (care în originalul ebraic constituie o singură carte). Se deschi­seseră cu gloria împăratului lui Israel şi se încheie cu cea a împăratului Babi­lonu­lui; începuseră cu con­stru­i­rea Templului şi se termină cu tabloul distrugerii sale. La început, întâiul suc­ce­sor al lui David urcase pe tron la Ierusalim (1 Îm­păraţi 1). La sfârşit, ultimul lui descen­dent este închis într-o temniţă la Babilon. Între acel început şi acest sfârşit, capitol după capitol, am fost martorii unui dureros declin. Aceasta este situaţia cu orice lucru încredinţat omului! În adevăr, inima omului este înşelătoare şi incurabi­lă. Iar Eze­chiel, a cărui voce s‑a făcut auzită în timpul aces­tei perioade a captivităţii, confirmă aceasta în ex­clamaţia lui venind din adâncul inimii: „Cât de sla­bă îţi este inima − zice Dom­nul Dum­ne­zeu − de faci toate acestea! ...“ (Ezechiel 16.30)

Este consolant să vedem cum din aceste ultime ver­sete străbate o mică licărire: un atât de slab început al restaurării. Dumnezeu ne arată că lucrarea Lui nu s-a încheiat. Ultimul cuvânt va fi al Lui când, după falimen­tul tuturor acestor împăraţi, va apărea Hristos, Fiul lui David, adevă­ratul Împărat al lui Israel.