Scripturile în fiecare zi

În acelaşi fel în care prima Ťstrofăť a acestei cân­tări    (v.7-22) corespunde unei părţi din Psal­­mul 105 (v.1-15), ceea ce urmează reuneşte o parte din Psalmul 96 (v.2-12) cu trei ver­sete din Ps. 106 (v.1,47,48). O trăsătură devine însă re­marcabilă: tot ceea ce nu cores­punde în cei trei psalmi caracterului harului a fost lăsat deoparte. Nu sunt menţionate aici nici fapte rele comise, nici judecata lor meritată.

Când cei răscumpăraţi vor înconjura tronul Mielului şi când vor răsuna cântările cele noi, va mai putea exista atunci vreo amintire copleşitoare a păcate­lor acestora (ca în Ps. 106.6,7,13-43 pentru Isra­el)? Imposibil, deoa­rece Dum­nezeu a promis: „nu-Mi voi mai amin­ti de păcatele lor şi de nelegiuirile lor“ (Evrei 8.12). Păca­tele vor fi menţionate numai atunci când se va spu­ne: „A Aceluia care ne iubeşte şi care ne-a spălat de pă­catele noastre în sângele Său ... a Lui să fie gloria şi puterea în vecii vecilor! Amin“ (Apocalip­sa 1.5-6).

Această scenă se termină prin stabilirea servi­ciului permanent înaintea chivotului. Fiecare la locul său îşi va împlini, de acum înainte, servi­ciul sfânt, imagine a celor care aparţin deja ado­ratorilor adevăraţi.