Scripturile în fiecare zi

Se poate remarca faptul că platforma din bronz de pe care împăratul vorbeşte Domnului are ace­leaşi dimensiuni ca şi altarul de bronz din pustiu (v. 13; Exod 27.1). Acest detaliu are o frumoasă şi importantă semnificaţie. Pe baza sacri­ficiului Său împlinit şi acceptat de Dumnezeu, Hristos Îşi exercită în favoarea alor Săi slujbele de preot şi de avocat înaintea Ta­tă­lui. Rezultatul este că, „dacă ne măr­turisim păca­tele“, Dumnezeu este „cre­dincios şi drept ca să ne ierte“; credincios şi drept, pentru că, Isus făcând odată ispăşire pen­tru ele pe cruce (despre care ne vorbeşte altarul), Dumnezeu nu mai poate să ne ceară socoteală pentru ele a doua oară.

Să remarcăm că nu se spune: dacă cerem iertare, deoarece iertarea este deja acordată copilului lui Dum­nezeu, ci: „dacă ne mărturisim păcatele“. „Dacă cine­va a păcă­tuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel drept; şi El este ispăşire pentru păcatele noastre“ (1 Ioan 1.9; 2.1-2).

După v. 22-39, care diferă foarte puţin de 1 Împăraţi 8.31-53, Solomon îşi termină rugă­ciunea folosind cuvin­tele Psalmului 132.8-10: „Ridică-te, Doamne, la odihna Ta, Tu şi chivotul puterii Tale! ... nu întoarce faţa de la unsul Tău!“ Cei credincioşi, care cunosc voia izvorâtă din dragoste a Domnului, pot spune din proprie experienţă: „Ştim că ne ascult㓠(1 Ioan 5.15).