Scripturile în fiecare zi

2 Cronici

12.1-16

7Octombrie

Trei ani scurţi! Atât a durat credincioşia lui Roboam şi a poporului. Ca şi odinioară sub judecători, Dum­nezeu urmează să le vorbească ridicând împotriva lor ad­ver­sari. Ofensiva lui Faraon Şişac va da posibilitate împă­ratului şi popo­rului să com­pa­re ce înseamnă să-I ser­vească Dom­nului cu a-i servi împăratului Egiptului (v. 8). O primă constatare: în timp ce Dom­nul Îşi îmbo­gă­ţeşte servitorii, Vrăjmaşul îi jefuieşte pe aceia pe care-i reduce la sclavie.

Cuvântul profetului Şemaia a produs smerire în inimile căpeteniilor lui Israel şi a împăratului, ceea ce-i face să mărturisească: „Domnul este drept“. Re­cu­noaş­terea acestei dreptăţi, ... chiar dacă ea trebuie să se exer­cite contra noastră, este întotdea­una un semn fericit (vezi Luca 23.41). Acest fapt Îi va permite apoi lui Dumnezeu să Se descopere nu numai ca un Dumnezeu drept, ci şi ca un Dumne­zeu îndurător, un Dumnezeu Mântuitor. Să remarcăm cum, în har, subliniaz㠄lucrurile bune“ pe care încă le poate vedea în împărăţia lui Iuda. În pofida tuturor, Roboam „a făcut rău“ (v. 14). Un rău cu rădă­cini înde­părtate, întrucât mama lui, o amonită, fusese luată în căsătorie de Solo­mon înainte de moartea lui David (comparaţi 9.30 cu 12.13).