Scripturile în fiecare zi

Ne puteam aştepta ca „aceste lucruri şi această credin­cioşie“, plăcute lui Dumne­zeu, să-i fie insu­por­ta­bile marelui Vrăj­maş. Ele l-au făcut să se ridice împotriva lui Israel şi a îm­păratului lor.

Bucuria pe care o putem experimenta în Dom­nul nu trebuie să ne facă să uităm de existenţa acestui adversar care dă târcoale în jurul nostru ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită (1 Petru 5.8). Satan deci va prelua ofensiva. El îl îndreaptă împotriva Ierusalimului pe puternicul împărat al Asiriei, care începe prin a adresa popo­rului un mesaj ameninţător şi perfid: „Ezechia“ – le spune el – „vă amăgeşte ca să vă dea morţii prin foamete şi prin sete“ (v. 11). Mare minciună! Nu erau cămările templului pline cu grămezi de provizii strân­se încă de pe vremea când în ţară era belşug (31.10-11)? Şi, graţie ape­ductului pe care împăra­tul tocmai îl construise (comparaţi v. 4 cu 2 Împă­raţi 18.17; 20.20), în interiorul cetăţii curgea apă proaspătă.

Tot aşavorbeşte Înşelătorul şi astăzi. A-l ascul­ta, încercând totodată să rămânem aproape de Domnul Isus, înseamnă să ne expunem la lipsuri şi privaţiuni. Dar noi ştim că adevărul este reversul a ceea ce spune el. Hristos este pâinea vieţii (Ioan 6.48, 51) şi sursa de apă vie (Ioan 7.37), în timp ce, în afara Lui, domneşte setea (v. 4).