Scripturile în fiecare zi

În timp ce zidurile se refăceau, mânia vrăj­maşilor vuia împotriva lui Iuda. Sanba­lat, purtătorul lor de cuvânt, se aprinde de mânie şi îi batjocoreşte în acelaşi timp. Noi toţi suntem cu predilecţie sensibili la batjocură. Lu­mea nu încetează să ridiculizeze despărţirea dintre creştini, slăbiciunea strângerilor lor lao­laltă ... Să nu ne lăsăm intimidaţi de remarcile sale. În loc de răspuns, Neemia I se adresează Dumnezeului său: „Auzi, Dumnezeul nostru, pen­tru că suntem dispreţuiţi ...“(v. 4). El nu ţine nicidecum cont de ameninţări. „Dar noi am reconstruit ...“, con­cluzionează omul lui Dumnezeu (v. 6)!

Atunci vrăjmaşul se pregăteşte de luptă deschisă şi des­curajarea pune stăpânire pe oamenii lui Iuda. Ei se uită la propria slăbiciune (v. 10): as­ta înseamnă să-i dea drep­­tate vrăjmaşului care îi dis­preţuise, numindu-i „iu­dei neputincioşi“ (v. 2). Mai privesc şi la greutatea po­ve­­ri­lor, la mor­manele de dărâmături ... Totuşi este unul ca­re, îm­pre­ună cu Neemia, cunoaşte dubla resursă (v.9). Aceasta este şi o poruncă a Dom­nului: „Vegheaţi şi rugaţi-vă ...“ (Matei 26.41; 1 Petru 4.7). Rugăciunea tre­buie să fie primul nos­tru răspuns la eforturile Vrăjma­şului. Ea nu se desparte de veghe­re. Iată de ce Neemia ia nu­meroase măsuri pentru a asigura supravegherea şi păzirea poporului în timpul încheierii lucrării.