Scripturile în fiecare zi

Matei
23.23‑39

Prin cuvinte furtunoase, Domnul îi condamnă grav pe aceia pe care i‑am putea numi clerul lui Israel. Aceste călăuze oarbe erau de două ori vinovate: nu numai că nu intrau ele însele în Împărăţia cerurilor, ci, în plus, abuzau de poziţia lor de autoritate pentru a‑i împiedica şi pe alţii să intre (v. 13). Tipicari (sau exigenţi) în lucrurile mărunte, ei le neglijau pe cele importante: judecata, mila şi credincioşia (v. 23). În felul acesta, masca lor ipocrită încă înşela încrederea celor simpli. Isus, plin de indignare, le descoperă adevărata faţă: sunt „morminte văruite“ (morţi pe dinăuntru), „şerpi“, ucigaşi, fii de ucigaşi.

Înainte de a părăsi Templul şi de a lăsa goală această casă în care Dumnezeu nu‑Şi mai găsea locul, Isus Se exprimă în termeni dramatici (răscolitori) cu privire la judecata care avea să se abată asupra Ierusalimului. Ce puţin înţelegem noi din ce a însemnat pentru inima Lui, de o sensibilitate divină, acest dispreţ faţă de oferta harului! Nu vreţi să veniţi... (22.3: „n‑au vrut să vin㓠– Osea 11.7): ce cuvânt copleşitor! Dintre cei care vor trebui să‑l audă într‑o zi, cine va putea să‑L facă atunci răspunzător pe Dumnezeu de nenorocirea lui veşnică? Mântuirea în Domnul Hristos i‑a fost oferită, însă el nu a vrut s‑o primească.