Scripturile în fiecare zi

Ieremia
8.1‑22

Capitolul 5.3 ne‑a arătat că Israel nu simţise câtuşi de puţin loviturile cu care Domnul fusese nevoit să‑l lovească. Aici îi vedem pe cei responsabili legând ei înşişi „cu uşurătate“ rănile (v. 11) şi pretinzând pacea pe care Dumnezeul lor nu le‑o Ťputeať da (6.14). Cu toate acestea, „balsamul din Galaad“ (harul) se afla la dispoziţia lor, la fel şi Medicul credincios, Cel care ştia cum să‑l aplice (v. 22; comp. cu Matei 9.12). Este în aceasta o lecţie pentru cel credincios, anume că Dumnezeu disciplinează. Dacă acceptăm din mâna Domnului încercările care ne sunt necesare, de asemenea să‑L lăsăm pe El Însuşi să vindece rănile pe care le‑a permis (Iov 5.18). Să nu încercăm să le vindecăm superficial, prin propriile noastre resurse.

În v. 12, profetul adaugă: „Nicidecum nu s‑au ruşinat“: este caracteristica unei conştiinţe împietrite (Ţefania 3.5 sf.)! Acest sărman popor era caracterizat printr‑o indiferenţă totală faţă de răul pe care îl comisese.

Pentru că şi noi ne aflăm tot într‑o vreme când „secerişul a trecut“ şi „vara s‑a sfârşit“, la acest început de septembrie, subliniem într‑un mod cu totul deosebit v. 20. Există o vreme potrivită pentru a fi mântuiţi şi aceasta este: astăzi! În curând, Domnul va strânge spicele coapte, la marele Său seceriş al sufletelor. Atunci vara se va fi sfârşit. Ce trezire grozavă pentru aceia care vor fi nevoiţi să spună: „Noi nu suntem salvaţi“!