Scripturile în fiecare zi

Ieremia
18.1‑23

În casa olarului, Ieremia are parte de o nouă învăţătură. Primul vas pe care îl vede lucrat este o imagine a poporului. Asemeni brâului din cap. 13, şi acest vas „s‑a stricat“: a fost recunoscut ca „nefiind bun de nimic“ (v. 4; 13.7). Da, Israelul, ca de altfel întreaga omenire, este reprezentat în felul acesta. Meşterul divin Ťnu a pututť face nimic cu cel dintâi om, pe care l‑a plămădit din lut. „Au ajuns toţi împreună nefolositori...“ (Romani 3.12,23). Păcatul a ruinat şi a corupt întreaga rasă umană.

Pe roata olarului însă, lucrul este reluat: este modelat un alt vas, „aşa cum s‑a părut bine în ochii olarului să fac㓠(v. 4). Acest vas fără cusur ne poartă gândurile spre Omul al doilea, Cel în care Dumnezeu Şi‑a găsit plăcerea. Potrivit planurilor lui Dumnezeu, Domnul Hristos a venit să înlocuiască rasa lui Adam cel căzut (cel atât de slab) şi, de atunci încoace, nu mai este singur: „Dacă este cineva în Hristos, este o creaţie nou㓠(2 Corinteni 5.17). Prin harul lui Dumnezeu, credinciosul poate deveni, la rândul lui, „un vas spre onoare, sfinţit, folositor Stăpâ­nului, pregătit pentru orice lucrare bun㓠(2 Timotei 2.21; citiţi şi Efeseni 2.10).

Dialogul din v. 11 şi 12 confirmă starea disperată a poporului şi justifică respingerea sa ca un vas stricat al olarului.