Scripturile în fiecare zi
18 Octombrie
Ieremia
36.1‑15
L‑am cunoscut deja pe Baruc, secretarul şi prietenul credincios al lui Ieremia (cap. 32.12). Numele lui înseamnă binecuvântat. Deşi provenea dintr‑o familie nobiliară − fratele lui, Seraia, era mai‑mare peste locul de odihnă al împăratului (lit. prinţ al odihnei; cap. 51.59) − el alesese mai degrabă tovărăşia profetului întemniţat, urât şi dispreţuit, în locul celei a prinţilor, la care avea drept prin naştere. El ne face să ne gândim la Onisifor, fratele devotat care l‑a vizitat pe Pavel în închisoarea din Roma, cu privire la care apostolul avea să‑i scrie lui Timotei: deseori m‑a înviorat şi nu i‑a fost ruşine de lanţul meu şi tu ştii mai bine decât alţii cât de mult a slujit el în Efes (2 Timotei 1.16‑18). Baruc a fost şi el întotdeauna gata să slujească, cu toate riscurile pe care le implica aceasta. Să admirăm şi noi şi totodată să dorim să avem acest zel minunat al dragostei, deopotrivă pentru Dumnezeu, pentru slujitorul Lui, cât şi pentru poporul Lui. Aici este vorba de a scrie, după dictarea întemniţatului Ieremia, înseşi cuvintele lui Dumnezeu (comp. cu Romani 16.22), apoi de a le citi, în ziua de post, în auzul întregului Iuda. Un ascultător numit Mica, deosebit de atent, s‑a grăbit să le înştiinţeze pe căpetenii, iar acestea l‑au convocat pe Baruc pentru a le oferi şi lor o audiţie specială a conţinutului acelui sul.