Scripturile în fiecare zi

Marcu
12.1‑17

Conducătorii poporului sunt constrânşi să se recunoască în zdrobitoarea parabolă a viticultorilor răi.

Remarcaţi cum este desemnat (numai în Marcu) cel din urmă trimis al Stăpânului viei: „mai având deci un singur fiu preaiubit...“ (v. 6). Această expresie ne aminteşte de cuvântul Domnului către Avraam, „Ia acum pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care‑l iubeşti“ (Geneza 22.2), şi totodată ne traduce, într‑un mod emoţionant, afecţiunile Tatălui pentru Preaiubitul pe care L‑a sacrificat pentru noi.

Astfel demascaţi, fariseii şi irodienii caută să riposteze. Cu complimente ipocrite, care însă, fără voia lor, sunt totuşi o mărturie în favoarea Domnului Isus („Tu eşti adevărat ... Tu înveţi cu adevărat calea lui Dumnezeu“, v. 14), ei încearcă să‑L încurce cu o întrebare deosebit de subtilă. Da‑ul Său L‑ar fi descalificat ca Mesia, în timp ce nu‑ul Său L‑ar fi condamnat din partea romanilor. El însă le răspunde într‑un fel cum nu se aşteptau, făcând apel la conştiinţa lor. Ce divină şi admirabilă înţelepciune! Cu toate acestea, de câte ori nu a trebuit Mântuitorul – Cel care este Dragoste şi Adevăr – să sufere din cauza acestei rele credinţe, a răutăţii, a acestei necontenite şi „aşa mari“ împotriviri „de la păcătoşi ... faţă de Sine“! (Evrei 12.3; vezi şi Ezechiel 13.22).