Scripturile în fiecare zi

Psalmul 59

Dintre psalmii care ne relatează împrejurări din viaţa lui David, acesta surprinde evenimentul cel mai îndepărtat (vezi 1 Samuel 19.11‑18). A fost compus în cursul acelei nopţi dramatice în care, în trei rânduri, Saul şi‑a trimis emisarii criminali pentru a‑l pândi (v. 11), a‑l prinde (v. 14) şi a‑l ucide pe cel pe care‑l ura (v. 15; în psalmul de faţă se poate vedea perseverenţa lor în a face rău: v. 6 şi 14). În timpul acestei nopţi de nelinişte, cel asuprit se îndreaptă către Dumnezeul lui: „Trezeşte‑Te să mă întâmpini şi priveşte! … Dumnezeul lui Israel, ridică‑Te …“ (v. 4,5; comp. cu Psalmul 44.23 şi cu Marcu 4.38). El Îl cunoaşte în puterea Sa, ştie că Dumnezeu poate să‑l scape, dacă doreşte; dar nu‑L cunoaşte în credincioşia Sa, în atenţia Sa, în tandreţea cu care El Se îndreaptă spre ai Săi (comp. cu Matei 8.2,3). Psalmul 121.3‑8 vine în întâmpinarea neliniştii celui credincios: „Cel care te păzeşte nu va dormita …“. Iar versetul 17 din psalmul nostru ne dezvăluie că David a experimentat nu numai puterea, ci şi bunătatea Dumnezeului său; şi psalmistul Îi celebrează aceste două trăsături ale Sale.

Planul lui Saul cu privire la vrăjmaşul său era „să‑l pândească şi să‑l omoare dimineaţa“ (1 Samuel 19.11). Dar, pentru David, ca şi pentru noi, acest moment al dimineţii poartă steagul eliberării, al bucuriei şi al laudei (v. 16; 2 Samuel 23.4).